Tălmăcitorul Vasile Savin tocmai a împlinit vârsta, pe 24 decembrie - s-a născut în 1944, an de război, la Săuceşti, judeţul Bacău. Tocmai a primit Premiul pentru Traducere al Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România, pentru „Istoria Lumii în 7.650 de date istorice importante" (RAO). „Savin” înseamnă garanţii pentru edituri mari, precum RAO, Univers, ori Polirom, înseamnă tălmăcirea unor autori premiaţi de Academia Franceză sau cu Premiul Goncourt, înseamnă dicţionare! Recent îi apărea, încondiţii grafice de lux, tot la RAO, traducerea unui Larousse - „Enciclopedia micilor curioşi. NATURA”.
„Peste vreo lună, bănuiesc că apare ultimul [meu] dicţionar medical român-francez, varianta a doua. Pentru că îmi închei cariera de traducător şi de scriitor, vă rog să-mi permiteţi să vă spun câteva lucruri”, a anunţat, stupefiant, profesorul, la primirea premiului. Cred că Legea atracţiei universale va acţiona însă şi acum, iar „viţiul” creaţiei nu se va putea desprinde, oricâţi ani de „post literar” ar visa gălăţeanul născut într-un sat băcăuan „destul de necăjit”. Ne-a mai spus: „Ştiţi ce înseamnă să lucrezi la maşina de scris sau la calculator. Am făcut un efort zilele acestea şi mi-am adunat toate semnele de la cărţile pe care le-am tradus sau pe care le-am scris. Am scris două dicţionare administrativ-juridic, economic şi aşa mai departe - român-francez şi francez-român şi prima variantă a Dicţionarului medical român-francez. Am tradus „Binevoitoarele”, o carte de 880 de pagini, „Istoria ideilor politice”, „Metodologia ştiinţelor socio-umane”, „Evreii, lumea şi banii” [a marelui Jaques Attali] şi multe-multe altele. Degetele acestea pe care le vedeţi au bătut între 38 de milioane şi 40 de milioane de semne!”
Profesorul, traducătorul şi poetul şi-a depănat în faţa colegilor din filială amintirile unei perioade atât de grele, încât devine probabil plăcut să şi-o depene. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, în Capitală. A fost învăţător şi profesor de Franceză în judeţ şi oraş, inspector şcolar. Soţia, profesoara de Franceză Cornelia-Silvia, a colaborat pentru câteva dicţionare, ca şi fiica lor, Christine-Anca. A debutat ca traducător în ´92, la Editura Porto – Franco.
