În 18-19 iunie 2009, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa Prea Fericitului Patriarh Daniel au luat hotărârea de a ridica şase episcopii istorice la rangul de arhiepiscopii. Între cele care au îndeplinit criteriile de vechime istorică, dar care au realizat şi vizibile creşteri calitative şi cantitate după 1990, se numără şi Episcopia Dunării de Jos.
În 17 noiembrie 1864, prin Decretul nr. 1617 dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, se înfiinţa Episcopia Dunării de Jos, iar ierarhul care a îndeplinit misiunea de a reorganiza viaţa bisericească a fost Vlădica Melchisedec Ştefănescu.
Gesturi providenţiale
De atunci au trecut 145 de ani, însă Scaunul eparhial de la Dunărea de Jos are rădăcini apostolice, rădăcini pe care ni le-a arătat prin nenumăratele manifestări liturgice, spirituale şi culturale Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos. Arhiereul care, împlinind misiune cerească, în 1992, aşeza municipiul Galaţi, reşedinţă eparhială, sub protecţia Sfântului Apostol Andrei. Era o premieră pentru România, iar gestul providenţial a fost apoi conturat prin aducerea la Iaşi, apoi la Galaţi a Moaştelor Sfântului Apostol Andrei.
Era anul 1996, când din iniţiativa Prea Fericitului Daniel - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, moldovenii, gălăţenii, toţi românii se împărtăşeau din sfinţenia Sfântul Andrei, ucenic al lui Hristos care a adus sămânţa bună a Evangheliei în zorii creştinismului la înaintaşii noştri din Scythia Minor; la cumpăna dintre milenii, „cel întâi chemat la Domnul” a devenit „Apostolul Românilor”.
La ceas de sărbătoare, făcând arc peste timp, nu uităm desigur gestul providenţial pe care l-a făcut, la 1908, vrednicul de pomenire înaintaş în Scaunul Dunării de Jos - Episcopul Pimen Georgescu (1902-1909) - cel care la începutul celui de-al XX-lea veac (1908) punea Seminarul Teologic din Galaţi - tot pentru întîia dată în România - sub protecţia Apostolului Andrei.
În anul Domnului 2008, prin grija actualului Arhiereu al Dunări de Jos, Seminarul gălăţean a marcat un veac de la acest moment şi astăzi este într-o continuă dezvoltare, lângă capele Apostolului Andrei, ridicându-se un corp nou de clădiri, viitore săli de curs pentru pregătirea viitorilor „pescari de oameni”, după porunca Mântuitorului.
Fostă Arhiepiscopie între 1950 şi până la anul de răscruce 1990, cu judeţele Galaţi, Tulcea şi Constanţa, Episcopia Dunării de Jos este astăzi potrivit Statutului BOR sub jurisdicţia Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Are în componenţă judeţele Galaţi şi Brăila - bătrâna Proilavia.
Cu siguranţă, argumentele forte ale hotărârii sinodale de ridicare în rang a Scaunului vlădicesc de la Dunărea de Jos au în vedere vechimea apostolică a eparhiei - ce se revendică încă din primul veac creştin de la Apostolul Andrei, dar şi prin frumoasele creşteri duhovniceşti din Grădina de la Dunărea de Jos. Ele poartă amprenta actualului Arhiereul al Dunării de Jos - Prea Sfinţitul Casian Crăciun - care a fost întronizat în scaunul de Episcop în 24 iulie 1994, din 1990 şi până la amintita dată fiind episcop-vicar alături de Înaltul Antim Nica.
Astăzi, în anul Domnului 2009, Prea Sfinţitul Casian - al zecelea episcop al Dunării de Jos - păstoreşte o Biserică vie, ce numără în cele două judeţe aproximativ un milion de suflete. Deşi născut la Buzău, acest Arhiereu al lui Hristos, ierarh al Sfântului Sinod şi ales teolog, este unul dintre cei mai adevăraţi şi loiali gălăţeni.
Manifestările de înaltă ţinută din ultimii douăzeci de ani din „Cetatea Sfântului Andrei” au transformat Galaţiul într-un important Centru al culturii şi spiritualităţii ortodoxe româneşti, un centru demn de denumirea de „Poartă a Porţilor Creştinătăţii” - cum numea Galaţiul academicianul Răzvan Theodorescu la sărbătorile prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Manifestarea de referinţă rămâne până la această dată evenimentul din 3 mai 2009, când - după ani de rugăciune, de cercetare şi râvnă duhovnicească - la Galaţi a fost proclamat ca Sfânt cu cinstire şi în Biserica nostră, Sfântul Atanasie al III-lea Patelarie, „pribeagul Patriarh Ecumenic” ce a vegheat, la mijlocul celui de-al XVII-lea veac, la nemurirea sufletului dreptmăritor slujind la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galaţi.
490 de biserici
La baza ridicării la rangul de Arhiepiscopie a actualei Episcopii a Dunării de Jos stau, fără îndoială, înalta calitate a slujirii arhiereşti, dar şi creşterile cantitative ale Eparhiei noastre. Ales liturghisitor, iubitor de neam şi de pământul românesc, actualul Arhiereu al lui Hristos este şi un bun chivernisitor al treburilor administrative şi are şi slujitori pe măsură.
Astfel, continuând tradiţia Bisericii noastre Dreptmăritoare, în cei 15 ani de arhierie a ridicat - în Galaţi şi Brăila - 490 de biserici (numărul lor fiind în anul 1990 de o treime din cel de astăzi), Sfinte Altare la care slujesc, în prezent, 480 de preoţi.
10 mănăstiri
Prin grija Chiriarhului locului - Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos - avem astăzi 10 aşezări monahale şi un schit - cel de la Bursucani, aparţinător Mănăstirii Adam şi înfiinţat pe locul pe unde s-a născut Sfântul Rafail de la Agapia Veche.
În anul de referinţă 1990, în cele două judeţe eparhiale nu mai exista nicio mănăstire, iar astăzi în cele zece chinovii avem câteva sute de rugători şi nevoitori în Hristos, aşezări unde rugăciunea rugătoarei Maria se împleteşte armonios cu lucrul harnicei Marta.
33 de centre de caritate
În toţi aceşti ani de deschidere către comunitate, către comuniunea cu aproapele aflat în nevoi, Liturghia de la Altarul Bisericii s-a prelungit prin cea de slujire a semenilor aflaţi sub poverile acestor vremi. Deşi vocaţia Bisericii Dreptmăritoare este cea de slujire duhovnicească, în această perioadă în care sensibilitatea şi generozitatea au cam fost scoase din comportamentul românilor, slujitorii Bisericii - cu sprijinul Arhiereului locului - au înfiinţat pe lângă bisericile noastre 33 de centre de asistenţă socială, din care 29 au activitate permanentă.
A fost reluată activitatea la Aşezământul social Filantropic „Sf. Vasile cel Mare” din Galaţi, unde astăzi 26 de copile au casă şi masă şi o viaţă mai senină, prin dragostea lui Dumnezeu şi prin grija slujitorilor de aici şi parteneriatului cu Primăria locală.
Deloc de neglijat, fiinţează la Galaţi o Policlinică medicală ce asigură asistenţă medicală gratuită pentru semenii aflaţi în nevoi, plus alte grădiniţe, cantine sociale şi câteva centre de asistenţă duhovnicească a semenilor cu diverse deficienţe.
Deschiderea către lume, dar mai ales caracterul dinamic al tradiţiei noastre bisericeşti a făcut şi face posibilă derularea unor proiecte europene care se adresează educaţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, dar şi de ajutorare a unor categorii dezavantajate: bătrâni, copii săraci sau abandonaţi, văduve - după modelul de slujire al Sfântului Vasile cel Mare (330-379).
Toate acestea scrise şi multe altele ştiute doar de Dumnezeu din ceruri au făcut posibilă sărbătoarea din zilele acestea, au făcut ca Episcopia Dunării de Jos să fie ridicată la rangul de Arhiepiscopie.
O întâlnire providenţială între prezent, trecut şi viitor
În cele două milenii de creştinism, pământul românesc dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare a dat mulţi nevoitori în Hristos; pe unii dintre ostenitorii acestor locuri Dumnezeu i-a aşezat în ceruri, i-a urcat în icoane. În cele două decenii de libertate în Hristos, am trăit, ne-am hrănit şi noi - trecători neînsemnaţi prin această lume trecătoare şi ea - din nenumăratele pilde de viaţă creştină ale Sfinţilor noştri.
Între trecut şi prezent, între prezent, trecut şi viitor, în anii din urmă, ne-am făcut şi noi părtaşi (era octombrie 2002) la o întâlnire providenţială, când la Galaţi revenea, pentru întâia dată după şaisprezece veacuri, Sfântul Ioan Casian (360-435).
Sfânt daco-roman născut în Scythia Minor, dar care pornind din „Dealul Casienilor” (zona Dobrogei), împreună cu prietenul său Gherman, a dus lumii duhul creştinismului românesc. Acest Sfânt a înfrumuseţat cu Cuvântul Evangheliei nu numai Răsăritul creştin, ci şi Apusul. Din anul 435, Sfântul Ioan Casian odihneşte la Marsilia - în Franţa, în Mănăstirea „Sf. Victor” pe care a înfiinţat-o încă din timpul vieţii pământeşti. În toamna lui 2002, Sfântul a îmbrăţişat creştinătatea de la Dunărea de Jos, revenea Acasă după ce lipsise atâtea veacuri...
În anii de după 1990, cultul acestui Sfânt al cărui nume îl poartă şi actualul nostru Arhiereu - a cunoscut o frumoasă dezvoltare. Astăzi, în municipiul nostru este în curs de finalizare Biserica „Sfinţilor Casian şi Gherman”, sfânt locaş care completează ansamblul urbanistic pe Faleza Dunării, venind ca o continuare a Bisericii „Precista”.
În anii din urmă s-a adăugat o Cantină socială la Brăila, plus frumosul şi luminosul Centru Pastoral „Ioan Casian” din cadrul Centrul Eparhial al Dunării de Jos.
Între prezent şi trecut, între prezent, trecut şi viitor, din ceruri Sfinţii se roagă, ne cheamă la întâlniri tainice, providenţiale. Prin viaţa şi faptele lor rostesc nemurirea şi dragostea dătătoare de viaţă veşnică.
