(bătaie cu pietre)
Nu trebuia să sufli-n lumânare
şi să-mi lipseşti cuvântul de lumină!
Nu ţi-a ajuns că m-ai bătut cu pietre
şi ai chemat păcatele la Cină?
Ai spus la toţi că ţi-am oprit cărarea!
Chiar dacă dat aşa a fost să fie,
cum ai putut îmbrăţişa blestemul
să baţi în cuie mâna care scrie?
Tu vei alege fructe din cuvântul
că nu mai sufli-n altă lumânare!…
Până la cer aproape-i şi departe-i,
dar am să-ţi iert şi ţie o cărare!
Tu poţi uita, poţi stinge şi poţi râde,
dar vraja răsplătirii nu se rupe…
Am să te bat în viaţa următoare,
dar eu am să te bat cu pietre scumpe!
