Povestea legionarului român care învaţă dansul căzăcesc. Istoria este o poveste frumoasă, care uneori... zgârâie!

Povestea legionarului român care învaţă dansul căzăcesc. Istoria este o poveste frumoasă, care uneori... zgârâie!
Îmbrăcat în ostaş ţarist, străjuind mormântul lui Daniel Ciugureanu, premierul Republicii Democratice Moldoveneştri la momentul Unirii cu Ţara
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Am aflat că un gălăţean, absolvent de ASE, a fost rănit de către… un războinic dac! Dacul a lovit cu sete şi Teodor Bolea, membru al Asociaţiei  de reconstituire istorică "Tomis" din Constanţa (prezentă şi la festivalurile gălăţene "Antiquitas Rediviva"), a fost rănit la mână cu acea de temut sabie curbă, ca o seceră - falxul dacic.

Era la un atât de atractiv spectacol de reconstituire istorică şi, ştiind că era vorba doar de un fel de teatru, o fetiţă a crezut că sângele care curgea era… ketchup! I-a întins deci nu un pansament, ci un şerveţel de hârtie, mi-a povestit tânărul voluntar. Şi un alt "roman" a fost odată atins la mână de o săgeată, care a izbutit să penetreze chiar şi miezul din fier al scutului. Că şi romanii o mai luau în freză în timpul marilor lor victorii…

Reconstituirile istorice nu constau numai în stat în picioare la nesfârşit, marşuri pe orice vreme şi deplasări în ţară sau peste hotare, seamănă uneori cu cascadoria! Multe, foarte multe amănunte interesante am aflat de la tânărul voluntar, în drum spre Mănăstirea Cernica, unde, alături de alţi membri ai Asociaţiei "Tradiţia militară", avea să dea onorul la mormintele lui Halipa, Ciugureanu şi Pelivan. Numai că gălăţeanul nostru era îmbrăcat în uniformă rusească. Petliţele roşii desemnau însă arma, nu… apartenenţa politică, aveam deci în faţă unul dintre militarii ruşi leali, nebolşevizaţi… Pe drum, mi-a vorbit despre faimoasa mitralieră Maxim, inventată de un aristocrat american, nemulţumit de reculul Winchesterului său la vânătoare - mitralieră folosită şi de ruşi, am vorbit despre teribila baionetă Mosin-Nagant, lungă de 43 de centimetri, despre calibre sau despre dansul căzăcesc cu sabia, pe care ni-l va juca în curând...

Printre cazaci, mulţi atamani erau de etnie română. Am aflat şi că, interesat să-şi promoveze istoria, statul rus îl plăteşte acum pe orice civil care descoperă, cu detector propriu de metale, piese din ultimul război mondial, îngropate prin mlaştini. O cizmă intactă cu oase în ea, căşti, gloanţe, chiar şi un autotun, care, odată curăţat şi gresat, a urcat singur rampa!

Aţi văzut fascinanta demonstraţie de mânuire a sabiei la inaugurarea Monumentului eroilor apărătorilor Galaţiului? De atunci, am văzut cât de atractivă a fost în ochii publicului această mânuire, la care am fost martor de câteva ori. Cândva, nu numai cetăţile, dar şi domnişoarele "cădeau", văzând performanţa… Sabia rusească, o Saşka autentică, cu cap de vultur, a fost făcută în 1914 şi i-a fost dăruită de un coleg de "Tradiţie militară", Adrian Tăbăcaru, care a fost cucerit de pasiunea lui Teodor pentru istorie şi pentru armament. Însă Theo a citit şi multă istorie a Imperiului Roman. Mai mult, a avut stăruinţa să urmeze, chiar la Roma, timp de şase luni, o şcoală gladiatorială şi să păşească în Colosseum, unde au luptat gladiatori adevăraţi. Istoria se învaţă mai bine atunci când este îmbrăcată la propriu, însă uneori săgeţile te pot răni… Istoria este o poveste frumoasă, dar uneori… zgârâie!

Voluntarul gălăţean Teodor Bolea apare, în acest an, desenat pe tradiţionala felicitare emisă de "Tradiţia militară", în costum de cazac, cu tricolor pe mânecă (ultimii atamani cazaci din Bugeac aveau nume precum general Ciorbă sau colonel Mândra...). Arhitectul Alex Bucur, autor şi de benzi desenate, a realizat felicitarea în care s-a autoportretizat, sub înfăţişarea militarului român.

În imaginea de mai jos - alături de alţi voluntari, inclusiv din Galaţi, ai "Tradiţiei militare", la mănăstirea Cernica

Citit 1280 ori Ultima modificare Miercuri, 11 Aprilie 2018 15:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.