Atacuri de panică? "Dar aici, la Galaţi, este greu spre imposibil să-ţi iasă unul ca la carte! Dispecera de la taxi îmi răspunde, când îi mulţumesc: "Cu drag!". Serile au gust de "Cuba libre", ploaia miroase a Dunăre, oamenii sunt aurii şi buni ca mierea", aşa scria Iulia Şchiopu, în noaptea de dinaintea vernisajului expoziţiei sale "Între timp", unde sosea împreună cu fetiţa sa, Daria.
"Iulia s-a aşezat la Muzeul de Artă Vizuală de Ziua Internaţională a Muzeelor" - observa directorul Muzeului de Artă, Dan Basarab Nanu, la vernisajul din chiar preziua sărbătorii mondiale, la care plasticiana avea de asemenea să participe, pictând pe loc, în faţa admiraţiei privirilor, încă unul dintre portretele domnişoarelor ei de poveste. Micile portrete din recenta expoziţie de la Galaţi te privesc numai din faţă, din decoruri de Art nouveau - privirea lor te împuşcă în inimă, le auzi respiraţia, sunt îmbrăcate gingaş, parcă împletite din puf, liniile sunt dulci, ca la Modigliani. I-am spus plasticianului Florian Doru Crihană că pare o soră de artă, cu metaforă asemănătoare uneori cu a gălăţeanului internaţional. Un "Ştefan Câlţia în varianta feminină" - încerca dl Nanu o altă variantă, însă a figurilor serafice, din profil.
"Expoziţia mi-a plăcut la nebunie!" - a mărturisit public managerul, felicitând-o pe curatoarea expoziţiei, Simona Biriş, PR şi organizatoare de evenimente vizuale la muzeu, care a reuşit să o convingă pe pictoriţă să expună la noi - este meritul curatoarei, a punctat managerul. Plasticiana n-a spus mai nimic, copleşită de emoţii. Dar a scris atât de frumos, lângă fiecare portret! Sunt plasticieni care scriu în metafore un bilet lângă un tablou fad, alţii care pictează excelent, dar oferă titluri banale - în cazul Iuliei Şchiopu, însă, uimirea vine dinspre ambele părţi. Putem spune că plasticiana este "2 în 1", deoarece pictează, scrie şi, da, "provine" din inginerie. Autodidact, creează portrete şi le adaugă mici poeme în proză, ce ar merita să intre în propria lor carte, după ce pictoriţa a ilustrat cărţile atâtora.
De exemplu, ne povesteşte despre nimicurile inutile cumpărate de pe "tarabele de sâmbătă", obiecte uneori ruginite sau crăpate… La fel e şi cu oamenii: "îmi plac uneori cei cu patină, puţin plesniţi, puţin ciobiţi, cu poveste. Aveam eu (sedusă de tutorialele DIY) convingerea că îi poţi lipi ca pe porţelanul crăpat, cu iubire, apoi ţii degetul pe crăpătură şi, gata, iar e întreg". Nu e o explicaţie, ci o completare la fata cu mintea-capcană, cu părul precum o colivie (chiar "Colivia" este titlul lucrării). Iei deci un inginer, un specialist, presari deasupra puţin praf de nefericire ori de fericire maximă, şi din pupa plină de tehnologie apare fluturele artistic.
