Alina Simona Dragomir, "Ochi de culoare bacoviană", Editura Junimea, Iaşi, 2017
Editura Junimea, cu un suflu nou în ultimii ani, după ce a dat o lovitură… editorială cu "Muşcătura fluturelui japonez", de Cornelius Drăgan, carte multipremiată în anii 2016 şi 2017, are toate şansele să fie iarăşi în mijlocul discuţiilor fierbinţi, cu o altă carte de debut, în colecţia specială pentru acest gen de carte, "Numele poetului"…
Este vorba de nişte ochi care nu se vor uita prea uşor, dacă vor clipi literar în continuare: "Ochi de culoare bacoviană", de Alina Simona Dragomir.
O destul de cunoscută cântăreaţă contemporană, Gabriella Cilmi, are o melodie, "Sweet about me", cu un videoclip sugestiv, din care se înţelege de fapt că… nimic nu este dulce despre "personajul" cântecului.
Într-un fel, Alina Simona Dragomir, cu noua sa carte, un debut în toată puterea cuvântului, după o plachetă mai veche şi alte încercări prin antologii, aduce o oarecare schimbare de abordare: poeta cuminte îşi "trage" straie noi de cuvinte şi propune un alt "gust", amintind de frumoasele vremuri când debutau Adina Dabija, Alina Durbacă, Florina Zaharia ori Ioana Dudnic, ultimele trei renunţând, se pare, din păcate, în ultimul timp cel puţin, să mai scrie ori să mai publice…
Apropo de gust; chiar aşa începe cartea, cu "bergamota aia. acrişoară./ sfârtecă limba-n două." Este o anume dezinvoltură, şi în ceea ce priveşte fragmentele cu substrat şi aluzie erotice, dar totul pleacă, dacă este să continuăm dansul cu Cilmi, de la "o pacifistă celibatară", un pic obosită de primii paşi în lumea literară, atât de agitată, în pofida aparenţelor… Aflăm de oboseală şi de cuminţenia… pacifistă dintr-un poem fără titlu, de la pagina 27, unde imaginea şi tonul sunt… capsate: "mi-am prins un ochi într-o carte./ cu capsatorul./ celuilalt i-am pus sare."
Avem aici un… pui de Angelă Marinescu, pe Alina Simona Dragomir, "cu un iz de sălbăticie", p.69, căreia nu-i este teamă să-şi asume ca părinte literar nu numai pe Bacovia, deşi, ca scriitură, după cum bine observă şi Ioan Holban în prefaţă, este discutabilă descendenţa sau ascendenţa, ci şi pe un Stephen King:
"citisem un roman. acum câţiva ani./ "o mână de oase". ce clişeu. cam aşa eram şi eu./ o mână de oase./ fetele la 17 ani/ ar trebui să aducă din ce în ce mai mult a femei./ eu tindeam spre înfăţişarea merelor crude./ Stephen King credea că poeţii intră într-un soi de transă./ moartea inspiraţiei. spun băieţaşii de pe scara blocului/ cum şi-ar mai înfige ei dinţii/ în carnea mea nu prea scoasă în lume." (p.41)
Nu ştiu dacă Stephen King, un rege al horrorului, a scris şi poezie, dar probabil nu ar scrie… precum Alina Simona Dragomir. Cuvintele-ei-de-carne sunt şi dintr-un fel de jurnal unde vârstei i se dă o oarecare valoare existenţială (întorcându-mă la pagina 27: "fata cu părul negru. am scorţişoară sub unghii./ m-am văzut ieri seară. spânzuram de streşina casei/ un felinar/ plouă/ ei spun că tot cerul. frânghii înnodate la geamuri./ am 22. şi-o mână de poet."), îndrăzneala nu-i lipseşte, la urma urmei, de ce nu ar avea o amuletă chiar "o mână de poet", moaştele ar putea fi reevaluate. Ludicul (şi) auto-critic o poate provoca să afirme: "asta nu-i artă./ să crezi că aburii grei de carne fiartă/ pot naşte un poem./ ce delicioasă insolenţă!/ ci un hoit arzând. vulgar/ prin cuvinte" (p.10)
Între ruralul aproximativ şi fluviu este… Oraşul, citadinul fiind, totuşi, predominant: "vizavi e Dunărea./ un tramvai. azi noapte. îşi croia calea./ printre necunoscuţi. şchiopătând rizibil./ o adunătură de violatori. beţivi. soţi depravaţi./ tătici, poate. peste ei se întindea leneşă/ nervozitatea./ deghizată. insultând noaptea./ cursa rapidă spre nicăieri." (p.13)
Dacă tot este amintit întru texte Benjamin Spark, artist plastic franco-belgian ("sunt Mata Hari./ curtezana bărbilor încâlcite./ aseară B. Spark s-a trezit tuşind:/ "fato, uite cum îţi zdrobesc zorile pruncul", p.17), poemele Alinei Dragomir au ceva din rupturile lucrărilor plastice ale acestuia şi, ţinând cont şi de un film cult, dar şi de un gen muzical, ar putea face parte dintr-un curent căruia i-am putea spune "pulp fusion", dar nu "pulp fiction": "albeaţa pielii lui mă-ndeamnă la rugăciune./ vergurul e demoniac la ora asta târzie./ şi râde cu gura până la urechi văzându-mă/ cum mă poticnesc./ goliciunea hermafroditului nu m-a prins/ niciodată." (p.21)
"Furia feminină" aproape virginală îşi agaţă amortizor subtil (sau nu), între o "goală pe străzi" şi o "lenjerie intimă", preferându-se oarecum "Chitterling con carne" (copy right Pucho & His Latin Soul Brothers), cu un metaflirt: "acum nu ştiu dacă mă atragi fizic sau intelectual./ buzele-ţi sunt mai ispititoare când se freacă una de alta./… / inepţiile se şterg cu podul palmei./ nostalgicii se tem de curiozitate./ la fel cum tu priveai terifiat molohul în ochii mei." (p.23)
Deloc la vârsta nostalgiilor, deşi "rafale din trecut îmi aburesc ochelarii", p.33, Alina Dragomir are curaj să privească literar Molohul, zeitatea cărora fenicienii sacrificau copiii (literari, adaug eu). Şi nu îi este frică de păcate posibile (tot literare?).
Alina Dragomir experimentează, dar nu de dragul experimentului, vrea să simtă şi cum iubesc statuile, p.30, sau măcar cum se îndrăgostesc, cum este să fii şi bătrână, poate de "85", poate şi cum este să fii Ană Karenină ("trenul se apropie/ răsăritu-mi colorează unghiile-n roşu", p.33), "şi femeile pot bea whisky", este Ină, p.36, poate să-şi piardă vocale din nume în lupta cu consoanele altcuiva, p.60, uneori parcă este un ecou de pastişă, sentimentală sau nu, sub ramuri de măslini se pot ţese coşmaruri, texte-om, deja înrăite/ţi, pot fi născute: "umbre negre ies din întuneric. îmi intră în ochi./ zici că-s moaşe. vor să mă asiste./ dâre de sânge. mânia./ îmi iese din gură şi ţipă./ te-am născut." (p.38)
Pe pagina următoare este anunţată naşterea unui vârcolac, bref, în condiţiile în care oboseala jucată sau nu de care scriam mai sus poate avea "gheare de mâţă", p.40, poate este prea târziu să fie vorba, poezia despre o "Carrie", dacă tot ziceam şi de King, a poeziei româneşti tinere, nemiloasă, naivă, pândind neobosită înainte, aici sunt aluzii la poemul de la p.45, "nebunii privesc fix. ca pisicile/ saturnaliile-n încâlceala părului lui./ cărările albe-şi caută sensul prin mâna/ de cărbune./ un copil cu o torţă nu mai vrea să crească./ nemilos. naiv./ pândeşte neobosit înainte."
Evident, prescurtând, nu trebuie să ne gândim la o carte de… groază, semnificaţia personajului "Carrie" fiind mult mai complexă… Oricum, ar fi interesant un Bacovia care ar scrie despre târgul pe care l-a trezit capacităţile paranormale ale personajului lui King!
