În ziua Marelui Mucenic Dimitrie, anul Domnului 2009, am urcat în Dealul Patriarhiei, intrând în atmosfera sărbătorii închinate Ocrotitorului Bucureştiului - Sfântul Dimitrie cel Nou - Basarabov.
Cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, începând din 24 octombrie, în Dealul Patriarhiei, au poposit Sfintele Odoare ale Celor Trei Sfinţi Capadocieni: Sfântul Vasile cel Mare (330-379), Sfântul Grigorie Teologul - prietenul Marelui Vasile, şi Sfântul Grigorie de Nyssa - fratele Sfântului Vasile.
Moaştele celor doi Grigorie sunt aduse de la două Biserici istorice din Bucureşti - ale Sfântului Grigorie Teologul vin de la Biserica Sfântul „Spiridon cel Nou”, iar ale „Sfântului Grigorie de Nyssa”, de la Biserica „Domniţa Bălaşa” – pe când Moaştele Sfântului Vasile cel Mare au poposit din însorita Eladă prin bunăvoinţa Înalt Prea Sfinţitului Părinte Vasile - Mitropolit de Elassona.
Sfintele Odoare, purtătoare de har dumnezeiesc, sunt la închinare, inclusiv pe parcursul acestei zile, şi sunt însoţite şi de Moaştele Sfinţilor noştri întocmai cu Apostolii - Constantin şi mama sa Elena, Odoare care înnobilează tezaurul Catedralei Patriarhale din Bucureşti.
De sâmbătă, peste un milion de români au străbătut ţara în lung şi în lat cu o singură destinaţie: Colina Sfinţilor din Bucureşti.
Creştini - şiruri, şiruri
Şi luni, în ziua prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în toiul amiezii, pe culoarul care duce înspre Sfânta Catedrală, vremea domoală a făcut ca pelerinii să curgă şiruri, şiruri, precum un fluviu înspre mare.
În pelerinajul nostru urcăm pe Colina Sfinţilor, un fel de Golgota a noastră, care are ca destinaţie Sfânta Ctitorie a Domnului Şerban Basarab şi a Domniţei Bălaşa - Biserica noastră Mamă care a adunat prin veacuri ştiute şi neştiute dureri, rostite şi nerostite bucurii. Loc plin de sfinţenie, cu o încărcătură istorică aparte.
De-a dreapta colinei, un şir consistent de pelerini se întinde pe mai bine de un kilometru, înconjurând curtea şi întreg Dealul Patriarhiei din Cetatea lui Bucur. O mare de creştini, oameni sosiţi din toate colţurile ţării care după ce au străbătut ore întregi de mers cu trenul, stau într-o lungă aşteptare.
Şirul pelerinilor se constituie într-o icoană autentică a evlaviei acestui popor. Sunt mii, zeci de mii de oameni înarmaţi cu răbdare, în mâini cu flori şi Cartea Sfântă din care citesc rugăciuni. Citesc şi recitesc, trăiesc şi respiră o continuă Evanghelie a Vieţii de după Moarte, mărturisesc Ortodoxia „părinţilor părinţilor noştri”...
„Am stat în rugăciune şapte sau opt ore ca să le mulţumesc Sfinţilor lui Dumnezeu, ne mărturisea doamna Maria Vlăduţ, gălăţeancă în vârstă de 62 de ani. Toţi Sfinţii care ne-au întâmpinat sunt cunoscuţi la noi, în popor, şi poate de aceea a venit aşa de multă lume. Eu am mulţumit mai întâi lui Dumnezeu că am rezistat atâtea ore în aşteptare; apoi m-am rugat pentru copiii mei plecaţi departe de casă, în Italia. Pot face cât de cât o comparaţie, fiindcă în vară am stat în Italia, dar nicăieri nu am întâlnit căldura şi sfinţenia de Acasă. Stând la rând, am primit toţi şi câte o porţie de sarmale calde care ne-au mai întărit puţin...”
Dincolo de oboseala trupului, am citit pe multele chipuri ale închinătorilor care au jertfit puţin din timpul lor că dincolo de existenţa aceasta materială şi limitată, există o alta veşnică spre care tindem şi spre care alergăm mereu, conştienţi sau nu.
Şi într-o „lume a nesiguranţei şi a tulburării, Ortodoxia transmite lumii un mesaj de speranţă şi optimism”, spunea în aceste zile Prea Fericitului nostru Părinte Patriarh Daniel, în prezenţa nenumăraţilor oaspeţi.
Prezenţa a peste un milion de pelerini la Bucureşti, în inima ţării, dă mărturie că Biserica a rămas prin veacuri singura Mamă Spirituală a Poporului român.
