„O dată la 50 de ani, poţi vedea o expoziţie atât de bogată!” - mă pusese în gardă despre expoziţia de la Centrul Militar, de pe strada Eroilor, un pasionat colecţionar gălăţean de relicve ale războaielor noastre, multe, vitejeşti şi grele. În vitrine, steaguri, piese de armament, documente, vechi acvile aurite, care se zăreau odinioară de departe în toiul luptei, încununând lancea steagului. Multe... des-coronate în timpul comunismului, când simbolul regalităţii a fost interzis şi distrus peste tot.
Recent, Batalionul de Infanterie Mecanizată „Sf. Andrei” Galaţi a avut onoarea să preia tradiţia de luptă a fabulosului Regiment 11 Siret. Cu această ocazie, Garnizoana Galaţi a organizat, la Cercul Militar de pe strada Eroilor, această expoziţie. Din păcate, timpul în care expoziţia a putut fi vizitată a fost cam scurt şi astăzi, 10 iulie, o mai puteți vedea, în Sala cu oglinzi a Cercului Militar, până la ora 18,00, când îşi va închide porţile.
Am avut şansa să văd toate aceste piese şi pot să spun că merită văzute. Cu emoţie, am atins lancea originală şi o pânză – replică a drapelului Regimentului 11 Siret. Pictată – abia în 1922 apăreau steagurile de Infanterie brodate, am aflat din expoziţie.
Este expusă şi partitura lui Ivanovici la „Marşul Regimentului Seret no. 11”. La transmiterea oficială a tradiţiei militare, sa sediul Batalionului „Sf. Andrei”, Fanfara „Valurile Dunării”, a Centrului Cultural „Dunărea de Jos” a şi interpretat-o, în premieră, la sediul unităţii militare. Regiment luptător la 1877, 1913, în Primul şi în cel de-Al Doilea Război Mondial, şi în războiul cu bolşevicii din Ungaria, la 1919. unde a lăsat mari jertfe de sânge!
Am văzut şi un brevet regal din 10 iulie 1924, prin care Ministerul de Război care conferea „Medalia „Victoria” a marelui război pentru civilizaţie 1916 – 1918” soldatului Stroia Petre, din Regimentul 11 Siret, contingent 1913, din Slobozia Conache; sau cel al soldatului Vasile Manole, acelaşi glorios regiment gălăţean – contingent 1910, distins cu Medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916 – 1918” cu barete Ardeal (piese ale Muzeului de Istorie gălăţean). Am văzut şi acvilele, aurite, ale Regimentului de Dorobanţi, Moldova 1872, şi, tot de atunci, stindardul Regimentului 2 Roşiori, Moldova, acvila Regimentului V Infanterie de linie, Moldova 1863, cea a stindardului Regimentului 5 Călăraşi, Moldova 1872 şi stindardul Regimentului 13 Dorobanţi, Moldova, acelaşi an. Nu lipsea nici stindardul Flotilei de bombardiere, Moldova 1922 – 1944. Din 1965, puteau fi admirate drapelele de luptă ale Brigăzii 301 Mecanizate „Petru Rareş”, model 1994, dar şi cel din 1965, al Regimentului 12 Rachete antiaeriene, din acelaşi an, al Batalionului 12 Rachete, ale Divizioanelor 555 Artilerie şi 556 Artilerie Antitanc. Am văzut şi baionete – pentru puşcă model cehoslovac, fabricată şi în România – ZB, model 1930, cea de la puşca Mannlicher, austriacă, fabricată şi în România, model 1893/95, sau Mosin – Nagant, model 1892, înfricoşătoare armă ascuţită, lungă de 43 de centimetri! O colecție impresionantă și care ar merita, poate, de ce nu, cu ocazia Zilei Armatei, o expunere într-un spațiu mai generos. Iată de ce e nevoie de spaţii expoziţionale multifuncţionale sau măcar adecvate patrimoniului muzeelor şi al altor instituţii, în aşa fel încât istoria şi mărturiile sale, adevărate obiecte de artă, să poată fi expuse la standardul pe care eforturile înaintaşilor noştri şi jertfa lor le merită.
