În mai puţin de şapte ani, de când a reluat pictura, despre Constantin Severin (foto) s-a vorbit în nenumărate colţuri ale lumii. Recent a deschis o expoziţie personală la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, lucru pe care-l consideră mai important decât cele trei apariţii la Euro News.
- Din câte am citit despre dvs. am descoperit că aveţi un traseu spectaculos: de la chimie industrială la poezie, apoi aţi lucrat ca jurnalist în presa locală, naţională şi internaţională, iar acum sunteţi un pictor cunoscut peste graniţele ţării. Cum aţi ajuns în toate aceste „staţii”?
- Pictura a fost, de la 5 la 25 de ani, pasiunea mea dominantă. În adolescenţă ştiam deja două limbi străine şi citeam studii despre arta plastică scrise de cunoscuţi teoreticieni şi critici de artă. Am studiat foarte mult, mi-am comandat şi cărţi din Anglia, am pictat. În paralel, scriam şi poezie.
În jurul vârstei de 25 de ani, am simţit că am ajuns în poezie la un stil propriu şi am abandonat pictura în favoarea poeziei. Când am împlinit 50 de ani, am considerat că în poezie am pus tot ce voiam. Am fost şi consemnat în antologii, atât în ţară, cât şi în străinătate, de exemplu, sunt prezent în cea mai valoroasă antologie de poezie românească contemporană, realizată de Marin Mincu şi am fost publicat în Anglia în 1997.
Ca urmare, în urmă cu şapte ani, am abandonat definitiv poezia şi am revenit la pictură. De a doua zi de când mi-am propus să revin la pictură, n-am mai putut scrie un vers. În pictură aveam deja un fundament teoretic, am fost jurnalist, am scris cronici de artă, aveam o viziune proprie. În 2001 am scris pentru prima oară în presa locală din Suceava despre „expresionismul arhetipal” - conceptul la care am început să lucrez ca artist plastic.
Am teoretizat întâi, apoi am stat în aşteptare: se apucă cineva să facă treaba asta? Când am văzut că nu, m-am apucat eu. Dar nu am părăsit însă definitiv literatura. Am scris anul trecut primul meu roman, care a fost deja acceptat la Editura „Curtea veche”.
- Am înţeles că nu aţi urmat studii academice în pictură şi că aţi fost autodidact. Cum aţi reuşit să vă impuneţi?
- Nu prea înţeleg reticenţa Uniunii Artiştilor Plastici, din moment ce am fost acceptat de mari galerii din Occident, din moment ce au scris despre mine nume mari. Maestrul meu este Ion Ţuculescu. Nici el nu a avut studii de artă şi a devenit un clasic al picturii româneşti.
Artiştii plastici ar trebui să ia exemplu de la scriitori. Eu sunt membru al Uniunii Scriitorilor şi nu m-a întrebat nimeni de ce n-am făcut facultate de litere. Ori eşti talentat şi ai ceva de spus, ori nu. Sunt foarte mulţi pictori cu studii academice care nu există ca artişti.
- Cum aţi reuşit să fiţi cunoscut pe plan internaţional, la mai puţin de şapte ani de când v-aţi apucat de pictură?
- Chiar de la prima mea expoziţie personală, pe care am avut-o la Suceava, în urmă cu cinci ani, am vrut să încerc marea cu degetul. Ştiam că la Euro News sunt promovaţi numai artiştii contemporani care au decedat, mari nume ale artei europene. Şi doar câţiva contemporani, mai ales cei promovaţi de marile galerii. Eu nu eram cunoscut ca artist plastic, dar am trimis cinci imagini cu lucrările mele, un CV şi peste 24 de ore am avut surpriza să fiu anunţat că mă vor promova pe plan internaţional. A fost ceva incredibil.
Am înţeles că din momentul acela viaţa mi se va schimba, ştiam ce responsabilităţi vor decurge din aceasta. Cei de la Euro News au văzut că nu am studii academice, în schimb, au citit scurtul meu manifest tradus în engleză despre ceea ce înseamnă expresionismul arhetipal, au văzut că am un concept propriu de lucru şi în Occident, în ultimii 50 de ani, domină arta conceptuală, dacă nu ai propria ta viziune ca artist nu prea exişti.
În al doilea rând, am avut nişte lucrări bune de la prima expoziţie, lucrări în care am preluat vechi arhetipuri din culturile Cucuteni, Hamangia, Gumelniţa. Consider acest succes unul al artei preistorice din România. Cei de la Euro News au fost surprinşi de statuetele noastre din perioada neolitică, de frumuseţea lor aproape cosmică.
- Aţi reuşit să faceţi „prozeliţi” în expresionismul arhetipal?
- Am o grupare alcătuită din 42 de artişti din întreaga lume, se cheamă chiar „Expresionismul arhetipal” - sunt artişti plastici care se regăsesc în conceptul meu, primesc mesaje din toată lumea. Ei s-au regăsit în formula mea teoretică. Sunt deja artişti de talie internaţională care au simţit că aparţin „curentului” teoretizat de mine.
- Ce le-aţi recomanda tinerilor artişti, având în vedere experienţa dumneavoastră şi ca jurnalist şi ca artist în piaţa de artă din Europa?
- Le recomand tinerilor artişti plastici să-şi facă bloguri personale, e gratuit. Să participe la concursurile de artă internaţionale care sunt tot gratuite. De exemplu, la Saatchi Gallery, cel mai mare muzeu de artă contemporană din Anglia, este un concurs „Showdown”. În fiecare lună, participă 3.000 de lucrări din toată lumea. Fiind un pictor perseverent, am participat la toate ediţiile concursului şi am ajuns să fiu votat de aproape 2.000 de iubitori de artă din toată lumea, care nici nu mă cunosc.
Devii cunoscut, în momentul în care ai intrat în Top 50 lucrările tale sunt postate pe site-ul muzeului. Este site-ul de artă cel mai frecventat din lume. Peste 70 de milioane de accesări pe zi. E o rampă de lansare. În momentul în care apari pe site, eşti căutat de alte mari galerii din lume. Aşa m-a contactat şi Opera Gallery, aşa m-au găsit cei din Norvegia, Finlanda. Aşa am reuşit să intru într-o grupare cu alţi patru artişti de talie internaţională – „3rd Paradigm” - care mi-au văzut lucrările şi m-au invitat să expun alături de ei. Trebuie să ştii să te promovezi singur. Dacă stai şi aştepţi să fii descoperit, nu vine nimeni să te caute. Trebuie să fii activ şi în lumea virtuală.
