Un alt tânăr a observat că “fiecare religie se raportează la o divinitate, la Dumnezeu, cum spunem noi, creştinii. Musulmanii Îi spun Alah, budiştii Buda. Aceştia sunt aceeaşi persoană?”, a întrebat tânărul.
“Dumnezeu e Unul singur întreit în Persoane; este Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, a spus Arhiereul locului. Faptul că în alte religii este numit altfel şi are alte atribute, are o anumită relaţie faţă de om, acestea ţin de educaţie, de cultura diferită pe care o au aceste popoare”.
Ca să-i înţelegem pe alţii, trebuie să ştim în Cine credem noi. Creştinismul nu a apărut deodată. Lunga noastră istorie a fost şi este parcursă alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care “la plinirea vremii” a fost trimis de Tatăl în lume, S-a născut într-o peşteră din Betleem din Sfânta Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt.
A propovăduit, a pătimit, S-a jertfit din iubire de oameni pe Cruce, aducând pentru noi jertfă de sânge, ca să ne răscumpere păcatele şi să ne cheme la lumina lui Dumnezeu. Pentru noi, Fiul lui Dumnezeu - Cuvântul a Înviat şi S-a înălţat la Cer şi tot din iubire de oameni ne-a trimis la Cincizecime Duhul Mângâietor şi a înfiinţat Biserica Sa, pentru ca noi, toţi, să devenim fii ai Lui prin har…
“Dumnezeu e Unul, calea de a-L cunoaşte, de a-L trăi e alta, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian. Niciun întemeietor de religie nu a murit pentru alţii precum Hristos: Alah cere jertfă pentru el”.
“Pentru un budist, sinuciderea este o metodă de a se elibera de mizeria vieţii, pe când - în creştinism - Dumnezeu, din dragoste de oameni L-a jertfit pentru lume pe unicul Său Fiu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru ca prin Înviere să ne cheme la Viaţă, la Lumina aducătoare de pace şi iubire”.
“Învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos este superioară tuturor religiilor, pentru că aduce o perspectivă înnoitoare, plină de speranţă şi de iubire asupra vieţii”.
Pentru că erau de faţă mulţi studenţi, Înalt Prea Sfinţitul Casian a încheiat cu o concluzie a unui mare împărat pământesc - Napoleon - care după ce a cucerit aproape toată lumea, pe Insula “Sfânta Elena” la capătul vieţii, a ajuns la o concluzie simplă - a recunoscut că el cucerise lumea cu arme şi vărsase mult sânge “...pe când Mântuitorul Iisus Hristos a cucerit lumea doar cu iubirea”.
De aceea, nu vă risipiţi nici viaţa, nici energia pe lucruri efemere. Iubiţi în numele lui Hristos, pentru că lumea aceasta poate fi învinsă doar prin iubirea de Dumnezeu şi de semeni...
Studenţii despre Dialogurile duhovniceşti - „Pe Calea cea bună”
Nu puteam sta printre atâţia tineri, fără să luăm pulsul serii duhovniceşti.
„Sunt student la Bucureşti, dar fiindcă eram în Galaţi, nu am rezistat să nu fiu la întâlnirea cu Mântuitorul şi cu Înalt Prea Sfinţitul nostru Părinte Casian, ne-a spus tânărul Mihai Drăgan, student la Universitarea Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, anul II.
„Nu am terminat profil Teologic, dar cum învăţ să fac restaurare, trebuie mai întâi să-L trăiesc, să-L înţeleg pe Hristos. Seara a fost altceva, faţă de întâlnirile din alţi ani...”.
„Eu am dat adunarea pentru această seară duhovnicească fără să le spun colegilor mei la ce venim, ne-a spus Simona Bolea, secretar în cadrul Ligii Studenţilor din Galaţi. Colegii mei prezenţi, studenţi la diverse facultăţi, iniţial veniseră la repetiţie, pentru că pregătim Balul bobocilor”.
„Ştiam de acţiunea ASCOR şi am zis că nu e rău, acum în Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, să afle câte ceva despre frumoasa noastră sărbătoare. A fost şi pentru mine un moment de respiro...”
„Cea mai frumoasă seară”
Am căutat şi o... „boboacă” şi am găsit-o în persoana studentei Anişoara Cojocaru (anul I, ASE):
„Habar nu avem la ce vin şi vreau să vă spun a fost una dintre cele mai frumoase seri, ne-a mărturisit tânăra. Când Înalt Prea Sfinţitul Casian ne-a invitat să ne amintim de vremea copilăriie şi de tradiţiile din perioada marilor noastre sărbători, cu gândul acasă şi la acea frumuseţe pe care doar sufletul o păstrează, mi-au dat lacrimile”.
„Bine că era doar candela aprinsă şi nu s-a văzut... Cred că noi, cu cât creştem, cu atât ne îndepărtăm de credinţă şi eu acum am realizat ce mult pierdem. Îmi trebuia seara aceasta, că aşa am revenit şi eu puţin cu picioarele pe pământ, pe calea cea bună...”
