CENTENARUL MARII UNIRI. Pictori și sculptori, în Primul Război Mondial

CENTENARUL MARII UNIRI. Pictori și sculptori, în Primul Război Mondial

Camil Ressu - Ecaterina Teodoroiu
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
1 comentariu

În Primul Război Mondial, în urma înfrângerilor din campania din 1916, două treimi din teritoriul României, inclusiv capitala București, au fost ocupate de trupele Puterilor Centrale.

Bătălia de la Turtucaia (1-6 septembrie) a fost catastrofală pentru trupele române. Conform Wikipedia, atunci, în confruntarea cu trupele germano-bulgare, au pierit 6.160 de militari și alți 28.480 au fost luați prizonieri. Printre aceștia din urmă s-au aflat pictorii Nicolae Tonitza, Constantin Vlădescu, Constantin Ioniță, Sever Burada (Burădescu) și sculptorul Horia Boambă, care au fost duși în lagărul de la Kîrdjali (Bulgaria), unde au fost ținuți până la 5 aprilie 1918.

În acele condiții în care se afla țara, curtea regală, parlamentul, guvernul și principalele instituții ale statului s-au refugiat la Iași. Trupele române, aflate într-o stare materială și morală precară, au fost și ele obligate să se retragă în Moldova, pentru refacere și reorganizare, proces care s-a realizat într-o perioadă relativ scurtă, datorită ajutorului primit din partea Antantei, alături de care România intrase în această conflagrație, în special a Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, sosită în țară la 15 octombrie 1916.

În vara lui 1917, prin Ordinul Circular Nr. 9400 din 23 iunie al şefului Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Constantin Prezan, un număr de 35 de artişti plastici au fost mobilizaţi în Marele Cartier General de la Iaşi. Acesta intenţiona să creeze Muzeul Naţional Militar, instituţie "în care să se păstreze pentru viitor toate lucrările ce vor reprezenta paginile cele mai alese ale războiului, clipele de restrişte, ca şi sforţările prin care nădăjduim a se înfăptui idealul nostru naţional" (Barbu Brezianu - "Gruparea Arta Română", în "Studii de istoria artei", Seria arta plastică. Tomul 11, nr. 1, 1964, p. 149-150). În acest scop, artiştilor plastici mobilizaţi pe lângă Marele Cartier General din Iaşi, Secţia a III-a Adjuntatură, li s-au creat condiţii speciale de deplasare în teatrele de operaţii ale războiului, pentru a executa desene-reportaje de pe câmpul de luptă. Pe lista pictorilor şi sculptorilor mobilizaţi figurau: Ion Jalea, Corneliu Medrea, Oscar Han, Dimitrie Măţăuanu, Alexandru Călinescu, Alexandru Talpoșin (Severin), Gheorghe Stănescu, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Dărăscu, Grigore Negoşanu, Dimitrie Hârlescu, Constantin Petrescu-Dragoe, Alexis Macedonski, Constantin Bacalu, Aurel Băeşu, Dumitru Brăescu (născut în comuna Buciumeni, judeţul Galaţi, frate al celebrei paraşutiste-pilot Smaranda Brăescu), Traian Cornescu, Otto Briese, Ion Mateescu, Petre Bulgăraş, Alexandru Poitevin-Scheletti, Toma Tomescu, Richard Hette, Remus Petre Troteanu, Gh. Ionescu-Doru, Emilian Lăzărescu, Ignat Bednarik, Atanasie Constantinescu etc. Acestora li s-au adăugat şi pictorii D. Stoica şi Nicolae Mantu, care din 2 februarie 1917, data apariției ziarului "România", "organ al apărării naţionale", au lucrat ca reporteri-desenatori de război la această publicație. Ziarul, cu apariție cotidiană, avea redacția în Iași, pe strada Lăpușneanu nr. 33, administrația în strada Ștefan cel Mare nr. 21, director era locotenentul în rezervă Mihail Sadoveanu, iar ca prim redactor îl avea pe Octavian Goga. Din colectivul de redacţie mai făceau parte scriitorii Petre Locusteanu, George Ranetti, Ion Minulescu, Corneliu Moldoveanu, N. N. Beldiceanu, Mircea Rădulescu, Radu D. Rosetti ş.a. Colaborau Nicolae Iorga, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Alexandru T. Stamatiad, Zaharia Bârsan, Vasile Militaru etc.

Modelul pe care l-a avut generalul Constantin Prezan în luarea hotărârii mobilizării artiştilor plastici în Marele Cartier General de la Iaşi a fost desigur cel al generalului dr. Carol Davila, care în Războiul de Independenţă din 1877-1878 i-a invitat pe Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmari, Sava Henţia şi G. D. Mirea să însoţească trupele, ca ataşaţi pe lângă ambulanţa Marelui Cartier General, pentru a executa desene-reportaje la faţa locului în vederea realizării mai apoi, în atelier, a unor lucrări definitive în care să nemurească eroismul ostaşilor români sau să oglindească dramele populaţiei civile şi ororile războiului. Acum, numărul artiştilor plastici mobilizaţi a fost mult mai mare, aceştia, aşa cum se precizează în Ordinul menţionat, "dintr-o pornire curată de patriotism și de înălțător sentiment artistic și-au pus talentul la dispoziția noastră, declarând că toate operele ce vor concepe şi executa le vor încredinţa în deplină proprietatea statului, renunţând la orice fel de răsplată pentru munca depusă".

Un prim rezultat al iniţiativei luată de generalul Constantin Prezan a fost materializat în Expoziţia de pictură şi sculptură a artiştilor mobilizaţi, deschisă în ziua de 27 ianuarie 1918, în patru săli de la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi, fosta Academie Mihăileană. A cuprins 61 de lucrări de pictură, sculptură şi desene semnate de 32 de plasticieni. Iată cum a relatat ziarul "România" (nr. 327, 27 ianuarie 1918) evenimentul: "Marele Cartier General a avut fericita idee să mobilizeze pe artiştii noştri pictori şi sculptori pentru ca prin talentul lor să imortalizeze fapte eroice de pe câmpul de luptă şi să lase viitorimei icoane vii asupra marilor momente prin care trece neamul nostru. Lucrările executate de aceşti artişti au fost adunate într-o expoziţie, care s-a deschis azi dimineaţă în localul Şcolii de Arte Frumoase. Sunt o sumă de lucrări de valoare, datorate pictorilor Bacalu, Brăescu, Briesse, Băeşu, Cristoloveanu, Constantinescu, T. Cornescu, St. Dimitrescu, D. Hârlescu, Ionescu-Doru, E. Lăzărescu, A. Macedonsky, N. Mantu, Petrescu Dragoe, Poitevin, C. Ressu, D. Stoica, Th. Sion, T. Tomescu, P. Troteanu şi sculptorilor A. Călinescu, A. Chiciu, O. Han, R. Hette, I. Iordănescu, I. Jalea, I. Mateescu, D. Măţăoanu, C. Medrea, A. Severin, Gh. Stănescu şi Gh. Tudor. Deschiderea expoziţiei a fost onorată de M. S. Regina, A. A. L. L. Regale Principesele Elisabeta, Maria şi Elena, care au venit însoţite de d-na de onoare Procopiu. Se mai aflau de faţă dl. general Prezan, şeful marelui stat major, care a condus pe M. S. Regina, dându-i toate explicaţiile, d. Marincovici, ministru al Serbiei, Boissiev, ministrul Elveţiei, Mavrocordat, mareşalul palatului, generalul italian Benot, generalul rus Zinogratz, maior Petrescu, aghiotantul d-lui general Prezan, Corbescu, prefectul poliţiei, şi alte personalităţi. Suverana şi Principesele au admirat lucrările, felicitând pe artişti. În numărul de mâine vom face o dare de seamă amănunţită asupra lucrărilor expuse".

Într-adevăr, a doua zi, "România" (nr. 328, duminică, 28 ianuarie 1918), sub titlul "Expoziţia artiştilor mobilizaţi", publică două articole, unul semnat C. M. (Corneliu Moldoveanu), cu consideraţii de ordin general, iar celălalt semnat P.C. (probabil Petrescu Constantin), cu referiri concrete la lucrările prezentate. Corneliu Moldoveanu, de pildă, aprecia "ideea fericită a autorităţilor militare de a-i mobiliza pe pictori şi sculptori în însăşi sfera profesiunii lor", fiindcă "expoziţia nu numai că întrece aşteptările, dar făgăduieşte foarte mult pentru viitor. Haina militară i-a făcut pe artişti să îndrăznească mai mult, i-a îndemnat să atace subiecte mari şi să caute a exprima pe pânză sufletul şi psihologia mulţimii. În alte împrejurări poate că nici unul dintre ei sau foarte puţini s-ar fi gândit să fixeze în armonii de linii şi culori strălucitele pagini ale epocii noastre. Şi ar fi fost o pierdere ... Istoria vitejiei româneşti are dreptul să ceară de la toate categoriile de artişti ilustrarea episoadelor glorioase şi cristalizarea estetică a momentelor unice prin vitejie şi jertfă". Tot el însă atrage atenţia "că nu trebuie să ne aşteptăm la opere terminate, definitive, deoarece artiştii n-au avut la îndemână nici materialul, nici timpul de concepţie şi execuţie ca să poată făuri opere eterne". Scriitorul conchide că "expoziţia oferă un material bogat, de calitate distinsă, care ne face să nădăjduim mult de la manifestările viitoare. Se vor putea obţine opere de o valoare superioară, care să poată figura în orice expoziţie străină".

La această expoziţie, Nicolae Mantu a expus tablourile "La Mărăşeşti" şi "Spionul", ambele inspirate din luptele ce s-au dat la Mărăşeşti, primul înfăţişând un atac la baionetă, iar al doilea - un grup de ostaşi călări aflaţi în urmărirea unei iscoade a inamicului. Ulterior, el a creat şi alte lucrări, printre care şi monumentala compoziţie "Şarja de la Prunaru", aflată astăzi în colecţia Muzeului de Artă din Iaşi. Mai puteau fi văzute atunci prima variantă a compoziţiei "Morţii de la Caşin", de Ştefan Dimitrescu, intitulată "Un cămin din Cașin", o compoziție de un tragism copleșitor, "Primul val de atacatori" şi "Ecaterina Teodoroiu" de Camil Ressu, "Retragerea (Dobrogea)" de Ion Theodorescu-Sion, "În patrulare" de Alexis Macedonski, "Capturarea unui convoi inamic" de D. D. Stoica, "Prizonierii" de Dimitrie Hârlescu, "Grenadierul" de D. Măţăoanu, "Ştafeta" de Ion Iordănescu, basorelieful "Mutarea unui tun", medalionul în bronz "M. S. Regina Maria" şi "Prizonieri germani escortați de soldați români" de Corneliu Medrea, "Blocul de la Oituz" de Ion Mateescu, "În aşteptare" de Gheorghe Stănescu, "Refugiați" de Dumitru Brăescu sau "Patrulă" şi "Răniţi" de Oscar Han.

După data de 27 martie 2018, când Sfatul Țării din Basarabia a proclamat unirea cu România, expoziția a fost prezentată și la Chișinău. Ea s-a bucurat de o deosebit interes, nu numai datorită tematicii lucrărilor, felului cum artiștii au surprins atmosfera traumatizantă a războiului, jertfa și spiritul de sacrificiu al ostașilor pe câmpul de luptă, dezastrele provocate de bombardamente, suferințele și lipsurile combatanților și ale populației civile, ci și modului cum ei au utilizat unele formule plastice și viziuni moderne integrate tradițiilor autohtone ale plasticii românești.

După demobilizare, artiştii participanţi la Marele Cartier General de la Iaşi, în atelierele lor de creaţie au avut răgazul să mediteze mai bine asupra evenimentelor Primului Război Mondial la care au luat parte în mod direct şi, pe baza schiţelor făcute în teatrele de operaţii şi a realităţilor întâlnite, să elaboreze noi lucrări de pictură, grafică sau de sculptură, care astăzi se află în muzeele patriei sau au luat forma unor monumente de for public prin care au cinstit eroismul şi sacrificiul celor care şi-au jertfit viaţa pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului. Tot ca o urmare a participării la război și a contactului cu realitățile crude din acea perioadă, o parte dintre acești plasticieni (Ștefan Dimitrescu, Nicolae Dărăscu, Ion Theodorescu-Sion, Gheorghe Ionescu Doru, Alexis Macedonski, Oscar han, Traian Cornescu, Camil Ressu și istoricul de artă I. D. Ștefănescu), la 9 martie 1918, au pus bazele Societății "Arta Română", membrii ei opunându-se într-un fel spiritului academico-romantico-idilic ce părea că domină în arta românească de atunci.

Nicolae Tonitza, reîntors la Iași după repatrierea prizonierilor (în lagărul de la Kîrdjali, în ciuda tuturor mizeriilor, umilințelor și greutăților, el a continuat să creeze, folosind caietul de schițe și apelând la motive inspirate din natura înconjurătoare, din viața tovarășilor din lagăr și a băștinașilor, fiindcă în acel târg, alături de bulgari, trăiau și turci, a scris și desenat chiar și un fel de revistă într-un singur exemplar a lagărului, secondat de pictorul C. Vlădescu și inginerul Bunescu, din care au apărut cinci numere) s-a atașat acestui grup, a semnat actul de înființare a noii societăți, numărându-se printre fondatori și participând la prima expoziție a acesteia, deschisă la 18 aprilie 1918. Mai apoi, până prin 1925, el a expus lucrări de pictură și grafică pe tema războiului și a prizonieratului, compoziții considerate de presa timpului ca fiind "de un realism prea crud" ("Drumul spre Turtucaia", "După căderea Turtucaiei", "Convoi de prizonieri", "Înmormântarea unui prizonier român în Bulgaria", "Răniții", "În urma convoiului", "Dezertorii" etc.). Societatea "Arta română", la care au aderat în anii următori cei mai reprezentativi artiști români, prin expozițiile organizate între 1918 şi 1924 și cu unele întreruperi până în 1928, s-a constituit într-o mișcare artistică modernă, aducând un suflu nou în plastica românească prin promovarea unei arte profund "ancorată în realitate, străbătută de umanitate și plămădită pe un specific autohton" (Petre Oprea - "Societatea Arta Română", în "Societăți artistice bucureștene", Editura Meridiane, București, 1969, pag. 74).

foto 1. Camil Ressu - Ecaterina Teodoroiu; foto 2. Emilian Lăzărescu - Ajunşi în prima linie de foc; foto 3. Doru Ionescu - Gara din Tecuci, bombardată; foto 4. Ion Theodorescu Sion - Cercetaș; foto 5. Ștefan Dimitrescu - Morţii de la Cașin; foto 6. Alexandru Călinescu - La baionetă; foto 7. Cornel Medrea - Prizonieri germani escortaţi de soldaţi români; foto 8. Dumitru Braescu - Refugiaţi, 1917

Citit 1631 ori Ultima modificare Marți, 13 Noiembrie 2018 21:22

1 comentariu

  • postat de Jan Picingina Luni, 26 Noiembrie 2018 14:59 5.14.167.*** Link la comentariu
    0
    0

    Observatie: Culoarea uniformelor militare din Primul Razboi Mondial (parand ca la acesta raportati --conform titlului-- personajele din aceste panze) era gri-fer deschis (cam ca ale militiei-politiei) si in niciun caz kaki!. ( la articolul din 13.11.2018)
    Este posibil ca acesti pictori (sculptorii, nu) sa-si fi putut imagina/picta militari din Cel de Al Doilea Razboi Mondial, care, intr-adevar, erau in kaki?

    Camil Ressu are mai multe lucrari cu militari [unii ca prizonieri 1916(? ), altii iarna sau "rusi in repaus" , fara a le mentiona nationalitatea... sunt toti invesmantati in kaki. La fel, si resopectabilii Lazarescu si Teodorescu au fost pe front dar au vazut miliatii ...in kaki?

    Ar fi cazul deci sa reformulati , sa comparati, sa ....si, evident sa intrebati un istoric din apropiere, ...daca nu aveti... l-ati putea intreba macar pe Victor Cilinca. Sper ca nu tocmai el. VC, sa fi fost autorul articolului.(!)

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.