Pictorul Sterică Bădălan a împlinit 70 de ani (n. 27 mai 1955, comuna Pisica, judeţul Tulcea). O vârstă a deplinei maturităţi, când poate privi retrospectiv cu bucurie la ceea ce a creat şi, prospectând viitorul, să-şi făurească noi proiecte artistice.
Deşi a început să-şi organizeze expoziţii personale încă din 1976, el a intrat în atenţia criticii de specialitate mai ales după 1999, când a fost primit în rândurile membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) şi când a început să aibă acces la simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” şi ale Muzeului de Artă Vizuală. Până atunci artistul şi-a prezentat lucrările la fosta Librărie „Central”, în sala de conferinţe a Muzeului Judeţean de Istorie „Paul Păltănea” sau în spaţii neconvenţionale, precum pavilionul destinat concertelor de fanfară de pe Faleza inferioară a Dunării. Au fost în general spaţii neadecvate expoziţiilor de pictură, dar şi în astfel de condiţii el a căutat să ofere spre vizionare iubitorilor de artă tablouri cu o bogată încărcătură ideatică şi emoţională, care îl recomandau ca un artist serios, stăpân pe mijloacele de exprimare, dornic să se afirme.
În momentul de faţă, Sterică Bădălan este unul dintre cei mai activi membri ai Filialei Galaţi a UAPR, un artist cu un discurs bine articulat, care evoluează de la o manifestare la alta, a cărui creaţie este bine cotată atât pe plan local, naţional, cât şi dincolo de fruntariile ţării. Tablourile sale au putut fi admirate în expoziţii deschise la Galaţi, Tecuci, Brăila, Bârlad, Ploieşti, Tulcea, Câmpina, Bacău, Piatra Neamţ, Buzău, Cluj-Napoca, Bucureşti, Padova (Italia), Chişinău, Viena (Austria) etc. În taberele naționale și internaționale la care a participat - Pomârla (1987, 1988); Botoşani (1989); Soveja (1990); Constanţa (1991); Braşov (1992); Galaţi, „Arta ca viaţă” (2005); Măcin (2006); Ostrov (2008); Ianca (2009), Celic-Dere (2009); Breaza, Plopeni (2010); Cornu, Prahova (2011, 2012, 2013); Viscri, Braşov (2012); Sighetu Marmaţiei (2012); Cheile Aiudului (2015, 2016, 2018), Balcic (2017), Craiova (2018); Bădeni, Buzău (2017); Măgura (2018), Boholț (2019) - a creat și a lăsat organizatorilor tablouri care poartă amprenta personalității sale și care reflectă din plin realitățile zonelor respective.
Pentru activitatea desfășurată a fost onorat cu mai multe distincții: Premiul I la Concursul „Peisaje dunărene în creaţia artiştilor din oraşele riverane” (Tulcea, 2003); Titlul de Cavaler de Sighet, Tabăra de Creație „Eternul Maramureș”, ediția a III-a (2013); Premiul de Excelență al Filialei Galați a UAPR (2016, 2018).
A realizat ilustraţie de carte pentru volume editate de Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
Are lucrări în colecţii particulare din România, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Israel, Italia, Spania, SUA, Turcia.
Anul trecut, subsemnatul i-a consacrat un album de artă monografic, apărut la Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.
Peisajul şi natura statică, teme predilecte
Expozițiile personale organizate de-a lungul anilor, ca şi participările la manifestările de grup şi colective ne-au reliefat o preocupare constantă a artistului pentru cultivarea cu precădere a peisajului şi a naturii statice. În ambele cazuri, el se îndepărtează de modelul clasic al acestor genuri, optând pentru forme de un sintetism care merge până la abstract. În conceperea tablourilor, Sterică Bădălan porneşte de la date ale realului, însă pe parcursul elaborării le metamorfozează, le abstractizează, astfel că în final compoziţiile rezultate amintesc foarte vag de motivele şi elementele care au stat la baza lucrărilor. Artistul păstrează însă acel spirit al locurilor, în cazul său al Deltei Dunării, cu grinduri, ghioluri, vegetaţie luxuriantă şi ape nemărginite, al pământurilor fertile sau arse de soare ale Dobrogei, al cerurilor contopite de cele mai multe ori la orizont cu albastrul apelor. Într-un timp, formele configurate pe pânză aveau înfăţişări contorsionate, ciudate, semănând uneori cu nişte vietăţi stranii. Ele creau tensiuni şi nelinişti, stări dramatice, care erau de fapt rezultatul unor antinomii la nivelul materiei. Alteori, elementele încearcă să fie expresii ale structurii geologice a formelor de relief, ale lanurilor date în pârg sau ale vegetaţiei în care puterea sevelor se manifestă în dominaţia plenară a verdelui. Culoarea joacă un rol deosebit prin marea sa capacitate de sugestie în crearea unei atmosfere tonifiante, de înaltă vibraţie lirică. În ultimul timp, graţie participării la tabere de creaţie, el s-a îndreptat mai mult spre o pictură realistă, care să respecte în esenţă datele concrete ale locurilor imortalizate pe pânză.
Tehnicile mixte în care Sterică Bădălan îşi realizează lucrările reţin şi ele atenţia privitorului. Pe suprafaţa de pânză, placaj sau OSB, de obicei de dimensiuni mari, el construieşte adevărate eşafodaje compoziţionale din îmbinarea unor materiale extrem de diferite: ghips, pânză de sac şi tifon, plasă de plastic, aracet, sfoară, cartoane de ambalaj cu caneluri, baghete din lemn etc. Peste acestea aplică materia picturală din abundenţă sau lasă uneori să se vadă textura materialelor utilizate. Adesea tablourile arată ca adevărate basoreliefuri. Motive noi şi-au făcut apariţia în universul compoziţiilor sale: arcada, cercul, sfera - simboluri ale jertfei şi solemnităţii, ale împlinirilor şi perfecţiunii, ale cosmosului. Utilizarea în mai mare măsură a bronzului auriu şi a foiţei aurii dă tablourilor un aer de eleganţă şi nobleţe, ne face să ne gândim la arta ctitoriilor noastre religioase şi a frescelor.
Pictor aflat în plenitudinea forțelor creatoare, stăruitor în a găsi soluţii plastice care să-i exprime cât mai convingător crezul artistic, ideile, gândurile, trăirile şi sentimentele, Sterică Bădălan este o prezenţă dinamică în viaţa culturală a Galaţiului şi a ţării, un artist capabil să ofere în continuare multe surprize. Avem certitudinea că opera sa, încă în curs de realizare, va înregistra și în anii care urmează, în mod firesc, noi câștiguri, noi împliniri, pe măsura experienței dobândite în cele cinci decenii de creație și a voinței sale de a se impune în peisajul artei românești contemporane.
La mulţi ani, prietene Sterică Bădălan!
