Ca să-l cunoască mai profund pe Eugene Ionesco, să îl înţeleagă bine înainte de a-l putea pune în scenă, actorul francez ne-a învăţat limba! Joi, 7 martie, seara, la Biblioteca Franceză ”Eugene Ionesco” din Galaţi, traducători, profesori de Franceză, studenţi la Filologie, l-au aplaudat îndelung pe actorul şi regizorul spectacolului „Rhinocéros - La Nouvelle", după Ionesco, un artist cu mobilitatea fizionomică a unui de Funes, cu căldură şi un joc al contrastelor psihologice, comediant fără zâmbet, cu un joc realist. În ´85, citeam că a jucat şi în shakespeareanul Puck – ca să vă faceţi clar o idee! Joi, el ne-a oferit un spectacol total de tip „one man show”, apoi a vorbit cu multă căldură publicului. Profesorul universitar gălăţean Nicolae Taftă l-a salutat cu eleganţă, la început, din partea publicului gălăţean francofon şi la final a fost printre cei care au putut afla mai multe de la oaspetele francez, după ce acesta şi-a depănat povestea şi pe cea a spectacolului. De altfel, chiar cu acest spectacol realizatorul smulgea Premiul Oulmont, acordat de Fondation de France – un prestigios premiu oferit anual pentru literatură, arte plastice, teatru şi muzică clasică.
Textul spectacolului este dramatizarea sa după o nuvelă publicată în 1957, cu câteva luni înainte de apariţia celebrei piese. În nuvelă, un singur personaj, banalul Berenger (nu 17 personaje, ca în piesă), povesteşte istoria transformării în brute metaforic-doctrinare a celor din jur, sub presiunea violenţei, a influenţelor, chiar a modei, spune pe rând replicile fiecărei persoane, indiferent de sex. Oamenii devin rinoceri, simboluri ale primitivismului încercat sub dictaturi de genul celei fasciste sau comuniste. Astfel, chiar şi un…logician ajunge, „logic” rinocer, iar prietenul Jean îi strigă lui Berenger: „Gata cu umanismul. S-a perimat. Eşti un sentimental ridicol”.
Jean-Marie Sirgue, actor, mim, dansator, fondator, în 1982, al Théâtre de la Fronde: „La fronde” („revolta”, vine de la cuvântul „praştie” în franceză; aşa s-a numit o revoltă populară din vremea lui Ludovic al XIV-lea). Aici a slujit ca regizor şi comediant, îi surprinde în finalul spectacolului său trăgând afară prin fereastră focuri infernale de armă. La Tours, surpriza acestor bubuitoare focuri de armă a redeşteptat la vârstnici chiar frica: amintirea partizanilor francezi din Maquis, ale căror arme, cu mecanismul prea sensibil, nu îi decimau doar pe nemţi…
Născut în 1957, Jean-Marie Sirgue a urmat, în anii ´70, cursuri la Le Centre Dramatique de Tours, ca elev al directorului Centrului, actorul şi regizorul André Cellier, cel care, în anii ´50, a ajuns chiar directorului Teatrului „La Poche Montparnasse. Sirgue a jucat apoi comedie la Teatrul Pratos din Tours – oraş din centrul Franţei, dintre râurile Loara şi Cher. Pe scena „Frondei” a produs vreo 30 de spectacole, printre care şi "Rhinocéros - La Nouvelle”. Premiera absolută a piesei a fost la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, în 2009. În 2016, la Suceava, a jucat spectacolul în Festivalul „Matei Vişniec”. Familiarizat cu Ionesco, a jucat şi în „Lecţia”, sub bagheta regizorului Marcel Cuvelier, la Théâtre de la Hûchette, Paris. Dar este iubitor şi de Vişniec: chiar îl cunoaşte pe generosul dramaturg român internaţional. Sirgue a jucat şi în „Buzunarul cu pâine”, de Vişniec, în regia gălăţeanului de mult parizian Virgil Tanase. A jucat şi în „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali”, tot de Vişniec, la Teatrul Tourski din Marsilia. A lucrat cu regizori precum Marcel Violette, J. F. Carrere, Claude Bouchery, F Maumy, D. Boivin, J. L. Cochet, P. A. Sagel, Pascal Rambert, Jean-Pierre Vincent, Catherine Berbessou. Sirgue a scris şi regizat numeroase piese sau a făcut dramatizări şi adaptări, după Guy de Maupassant, Jean-Jacques Rousseau sau Erich Raspe – autorul poveştilor cu baronul Münchhausen. În filme şi seriale, a fost atras de scenarizări după Dumas sau Alain Choquart - „Vidocq”. Actorul este un militant într-o asociaţie de dezvoltare culturală în mediul rural, luptă pentru mediu şi iubeşte tangoul argentinian: de altfel, trupul său expresiv o spune în fiecare mişcare.
