(dingdang şi dangding)
Fuge din cub un înger oarecare.
Vai de văzduhul şi penele lui!
Are copite de cal şi mai are
faţă de mire şi ochi amărui.
Fecioare de pică îl cheamă corect:
stai, domnule înger, o leacă şi-un pic,
rămâi la căldură în cubul perfect,
încolo e foarte departe şi frig!
Fecioare de treflă îl cheamă plângând:
hai, faţă de mire, cum să nu-ţi pese
când noi, fete mari, stăm cu minte la rând
şi ştim ce-o să faci cu atâtea mirese!?
Fecioare de mov îl atacă direct:
fii îngerul nostru, fii singurul mire,
nu vrem fuga ta, eşti un înger suspect,
vrei păsări mai lungi şi mai reci şi mai lire!?
Fecioare de gri aduc pâine caldă
şi sare-n bucate, poate-l conving
să nu-şi rătăcească menirea vivaldă
în sferele fără dingdang şi dangding.
Dar îngerul fuge din cub, nu mai poate
să ţină prea multul perfect în spinare…
Rămân fără minte fecioarele toate,
că nu pot să nască un cub cu picioare.
