Un cititor al „Vieţii libere” (în format electronic) a făcut câteva observaţii legate de faptul că „s-au ridicat prea multe biserici în ţara noastră” şi că Biserica Ortodoxă Română este „o instituţie foarte bogată”, reproşându-i că nu se implică în ajutorarea săracilor.
„Nu contestă nimeni importanţa părţii spirituale a vieţii unei comunităţi, dar totuşi ar trebui să existe o limită, este de părere domnul Gelu. Să-mi fie cu iertare, dar implicarea Bisericii în problemele sociale este mai mult decât discretă în raport cu potenţialul de care dispune...”
Reproşurile (şi confuziile) domnului Gelu sunt mult mai multe şi pentru că fiecare necesită ceva spaţiu, ne vom opri deocamdată la aceste două aspecte.
Întâi de toate, confuzia cititorului nostru este cea de percepţie şi de raportare la („instituţia”) Biserică, fapt ce ne face să aducem în atenţie învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi despre Biserică, „Mama Spirituală a Poporului Român”, cum scria cu mai bine de un veac înainte poetul nemuririi noastre Mihai Eminescu.
Părintele Dumitru Stăniloae, dar şi marii noştri istorici, am reţine aici numele lui Nicoale Iorga, ne spun că „Biserica Ortodoxă Română s-a format odată cu neamul”, fiindcă sămânţa cea bună a Evangheliei adusă de Sfântul Apostol Andrei a fost aluatul cel bun care a format poporul român, a fost „fundamentul ortodox al naţiunii române”, iar spiritualitatea ortodoxă „este un element de bază în arhitectura sufletului românesc”.
Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, Biserica nu este „o instituţie”, tot la fel cum omul nu este doar trup, ci este şi suflet.
Această percepţie că „Biserica este o instituţie” este una pur raţionalistă, pur omenească şi este proprie învăţăturii Bisericii din Apus. Această atitudine exclude prezenţa în viaţa noastră a lui Dumnezeu sau dacă El există, este undeva sus în ceruri, departe de noi. Sfinţii Părinţi - vă recomandăm doar doi dintre ei: Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Maxim Mărturisitorul - pornind de la înalta teologie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cea a Sfântului Apostol Pavel ne arată că Biserica „este Trupul lui Hristos, Cap fiind Însuşi Hristos” (Efeseni 1, 23).
Pentru noi, Biserica este „ecclesia”, este „adunarea credincioşilor” şi comuniunea noastră cu Hristos după modelul Sfintei Treimi. Părintele Dumitru Stăniloae, mergând pe învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, ne arată că Biserica este "eternul şi temporalul - ultimul destinat să fie copleşit de necreat, să se îndumnezeiască; este necreatul şi creatul, spiritualul de toate categoriile şi materia, este cerul şi pământul, nespaţialul şi spaţialul. Biserica este eu şi tu, eu şi noi, noi şi voi uniţi în divin sau în relaţie dialogică directă cu El... În Biserică, în mine şi pentru mine se roagă toţi şi pentru toţi. În Biserică toate sunt unitate, dar neconfundate, în această unitate...”
Cititorul nostru mai spune că „BOR deţine 10 la sută din bogăţia ţării”. Nu am documentat acest aspect, dar având în vedere că 86,7 la sută din români sunt ortodocşi (potrivit ultimului sondaj din 2002) şi că „Biserica este adunarea credincioşilor”, atunci procentul este greşit!...
Gândiţi-vă însă că în Biserica părinţilor părinţilor noştri au început: naşterea noastră în Duh ca neam, frumoasa şi dulcea limbă română, primele şcoli româneşti, primele tipărituri, primele aşezăminte sociale şi medicale, prima lumină sfântă. Dacă privim înapoi fără mânie la cele două secularizări, la cei cincizeci de ani de ateism, veţi constata că, material vorbind, BOR nu a recuperat mare lucru în ultimii ani de manifestare şi libetate a credinţei „părinţilor părinţilor noştri”.
Pe bănuţul văduvei şi al săracului
Biserica Ortodoxă Română şi operele ei de caritate
Cu mijloace puţine, în ultimii 20 de ani, BOR a început - într-o primă etapă să restaureze ceea ce aproape se ruinase în cei 50 de ani de ateism.
A rezidit ce s-a dărâmat, a revigorat viaţa spirituală de odinioară şi face eforturi să refacă rostul creştinilor români, rost care a fost stricat mai bine de jumătate de veac.
Dl Gelu reproşează că BOR nu se implică în social. Prin măsurile luate de Sfântul Sinod al BOR, în ultimii anii, după etapa firească de restaurare şi de ridicare de noi biserici pentru cei 86,7 la sută dintre români, în ultimi ani, în parohiile Patriarhiei BOR, preoţii au început să se implice mai mult şi în social.
Pentru a ilustra acest fapt, am adunat câteva date, cu precizarea că cifrele reflectă starea socială a anului 2008 la nivelul BOR.
Potrivit datelor de la Adunarea Naţională BOR din februarie 2009, la nivelul României erau 345 aşezăminte social-filantropice din care:
· 109 pentru copii,
· 51 pentru vârstnici,
· 106 cantine şi brutării sociale,
· 23 cabinete medicale şi 2 farmacii,
· 11 centre de diagnostic,
· 33 de consiliere,
· 19 centre pentru asistenţa familiilor aflate în dificultate.
Pentru că suntem în Arhiepiscopia Dunării de Jos şi cum cereţi cazuri concrete, am să menţionez doar câteva.
Între cele câteva zeci de aşezăminte din Arhiepiscopia Dunării de Jos, aş reţine Policlinica din Galaţi care de mulţi ani asigură consultaţii gratuite.
Este situată la Aşezământul Social Filantropic „Sf.Vasile cel Mare” (la fostul Tribunal) unde au casă şi masă 30 de tinere care provin din familii sărace. Unele dintre ele sunt premiante, altele studente...
De anul trecut, aici beneficiază de milostivirea lui Dumnezeu alţi 70 de copii care au fost scoşi din sărăcie şi susţinuţi la şcoală.
Tot anul trecut s-a deschis un Centru multifuncţional de zi pentru 30 de copii la Biserica „Sfântul Spiridon” din Galaţi şi un altul pentru vârstnici la Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" care are în grijă 50 de bătrâni.
Astfel de iniţiative sunt şi în Brăila.
Cititorul nostru ne reproşează că BOR nu are grădiniţe. Din bănuţul văduvei şi al săracului, la nivelul eparhiei avem două instituţii de acest fel: una este în satul Ireasca, judeţul Galaţi şi este susţinută din fondurile comunităţii locale şi alta în municipiul Brăila şi, de asemenea, este susţinută de comunitate.
De anul trecut, BOR a început să deruleze şi programe sociale cu fonduri europene, în colaborare cu primăriile locale. La Galaţi s-au concretizat trei astfel de parteneriate, al patrulea este în pregătire - e vorba de viitorul Centru multifuncţional pentru copii de la Biserica „Sfântul Antonie” din Galaţi.
Ce trebuie să înţelegem este însă că aceste programe vin în sprijinul comunităţii şi că, fără implicarea instituţiilor Statului Român, Biserica nu are - material, vorbind - posibilitatea să-şi manifeste dimensiunea socială în adevăratul sens peste tot locul, unde sărăcia dă târcoale.
E clar însă că Biserica nu trebuie să-şi abandoneze misiunea spirituală, duhovnicească şi suntem convinşi că pe măsură ce vom fi pregătiţi duhovniceşte, cu siguranţă şi filantropia va reflecta mult mai bine dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi de semeni.
Dincolo de cifre, stimate domnule Gelu, mărturisim că Biserica noastră Dreptmăritoare este cea mai bogată spiritual. În ea "Hristos ni S-a făcut tuturor înţelepciune de Dumnezeu, dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare", cum spune Apostolul Pavel (I Corinteni 1,30).
