* Sfântul Părinte Maxim Mărturisitorul (580-662) aparţine perioadei de declin a Patristicii, fiind născut la începutul veacului al VII-lea,a trăit în vremea împăraţilor Heraclie (610-641) şi a urmaşului său Constans II *
Era din neam mare şi învăţat. A slujit o vreme împăratului Heraclie ca sfetnic (pe la 610), dar fiindcă împăratul căzu în noua rătăcire a monoteliştilor, Sfântul Maxim a găsit de cuviinţă să renunţe la noua slujbă.
Opera sa teologică s-a remarcat nu numai în această perioadă, ci şi în toată istoria Bisericii lui Hristos, fiind unul din marii mistici ai Bisericii de Răsărit.
Maxim Mărturisitorul a pornit din Cartagina (Africa) la Roma, unde l-a determinat pe papa Martin I să condamne erezia şi pe susţinătorii ei la Sinodul de la Latran (649).
A fost trimis într-o închisoare din Tracia şi apoi în Lazichia. A fost persecutat şi martirizat, dar teologia şi mărturisirea ilustrului Dascăl despre cele două voinţe şi două lucrări în Hristos i-a adus supranumele de „Mărturisitorul”.
Teologia sa despre om, creaţie şi Biserică este de o frumuseţe uimitoare. Pornind de la mistica sa, părintele Dumitru Stăniloae ne arată că toate cele trei - om, cosmos, Biserică - sunt rezultatul lucrării permanente a lui Dumnezeu Creatorul.
În ideea că totul începe şi se sfârşeşte cu Dumnezeu, Sfântul Maxim ne arată că existenţa omului şi a întregii creaţii „este o continuă curgere din Dumnezeu”, după modelul comuniunii Sfintei Treimi.
