* Hram la puterea a treia: Sf. Nicolae, Sf. Filofteia şi Sf. Dosoftei * Preotul Vasile Dobrin (FOTO), vioara întâi în zidirea noii biserici *
Lăsându-mă două luni să aştept, abia astăzi stăpânul iernii mi-a dat voie să scriu despre viitoarea biserică din parohia Bereşti-sat. Ger pe care nu-l comentez şi o cruce lucrată de Ion Bolea, de la Depozit, dintr-un dulap fără păcate, de brad. Lăcuită.
Adresa ei, validată de Înalt Prea Sfinţitul Casian, răsare din zăpadă pe o stradă inclusă de Primărie în programul de reabilitare - Primăverii. Până la a se ajunge la sfinţirea locului pentru zidit lăcaşul sfânt, preotul din parohie, Sfinţia sa Vasile Dobrin - 42 de ani de preoţie! - a fost vioara întâi în depăşirea dificultăţilor legate de găsirea terenului.
Slujind în biserica veche, gândul său, în ultimii opt ani, a căutat-o pe cea nouă. Şi a găsit-o. Va fi înălţată pe un pământ de Bereşti, donat de inginera Elena Donose, de pe str. Horincei (are un fiu, Teodor, ieromonah la o mănăstire din judeţul Ialomiţa). 834 de metri pătraţi destinaţi slăvirii lui Dumnezeu!
Preluând oficial amplasamentul, părintele Dobrin porneşte la drum, trecând, ca un temerar al credinţei, cu documentaţia tehnică în geantă, prin şirul de experienţe lumeşti ce au la bază alergătura pentru eliberarea avizelor. Investiţie de nouă miliarde de lei vechi.
Nu va fi o biserică pentru 50 de ani şi nici pentru o sută. Însuşi Guvernul României a ţinut să „rupă” din fondurile sale, în 2009, un miliard - aici este mâna primarului Dică Octavian, căci dumnealui i-a obţinut! - pentru a o „porni”. De la enoriaşii din parohie, 600 de milioane (la temelia sumei, bănuţul văduvei).
Din partea unui gălăţean din aceia care nu se găsesc pe toate drumurile, domnul Costel Miron, patronul de la Mairon Holding LTD, a cărei soţie - doamna Viorica, fostă Bolea - este originară din Bereşti, alt ajutor, şi nu mic, tot ce înseamnă materiale de construcţie, fierul-beton, ţeava şi barele de oţel.
Structura metalică, dimensionată şi ajustată la Galaţi, va fi livrată Bereştiului cu titlul de donaţie.
Pereţii din paiantă, la limita rezistenţei
De la cota zero până la vârful turlei, conform schiţei: 21,20 metri. Aria construită: 175 de metri pătraţi. Acoperişul, din tablă. Părintele Vasile Dobrin - aflat, după cele din Cruceanu şi Rădeşti, la a treia biserică nouă de care îşi leagă numele - mi-a dat, ca sigură, denumirea firmei de construcţie - S.C. Vega ’93.
Luna martie va debuta cu pregătirile pentru deschiderea şantierului. Ridicată între anii 1880-1884, starea fizică a bisericii actuale este pecetluită de pereţii din paiantă, ajunşi la limită.
Fisurată, în suferinţă, nesigură. Nu mai are rost să se cheltuiască bani pe consolidarea sa. Rămâne însă în picioare, ca martor al 125 de ani de încredere şi nădejde în Dumnezeu.
Şi „Sfinţii Voievozi”, şi „Sfântul Nicolae”
Hramurile! Aici e aici. Cel al bisericii de azi, „Sfinţii Voievozi”; cel al bisericii de mâine, triplat: „Sfântul Ierarh Nicolae”, „Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş” şi „Sfântul Ierarh Dosoftei”.
Unora dintre enoriaşi, nevoiţi să le pronunţe pe toate, li se încurcă limba. Mâhniri ajunse şi la urechea mea: „Fără Sfinţii Voievozi, Bereştiul va stagna, se va răci. Sunt prea multe hramuri îngrădite, în zonă, la 6 decembrie - Slivna, Mânzăteşti, Meria, Obârşeni, Cruceanu, Cristeşti…”.
Alţii: „Le vom ţine pe amândouă. Dacă o biserică nouă presupune un hram nou, de ce să fim tari de cap şi să nu înţelegem că aşa este rânduiala?”.
Dosoftei fiind ierarhul, ca să zic aşa, de serviciu în calendar în ziua sfinţirii, numele său, automat, va patrona şi în Bereşti-sat.
Preotul Dobrin, la câte are pe cap, se vede nevoit, în parohie, din decembrie încoace, ţinând cont de îngrijorarea provocată printre unii dintre enoriaşi de cele trei faţete ale hramului, să le bage în cap, cu metodă, cunoştinţele esenţiale despre Dosoftei-sfântul şi Dosoftei-cărturarul.
De la arhiepiscop, o „Însemnare istorică”
Sfinţirea propriu-zisă, eveniment-pagină pentru istoria localităţii. Oficiată de către Înalt Prea Sfinţitul Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, pe 13 decembrie 2009.
Puhoi de oameni veniţi să-l întâmpine, să-i atingă veşmântul, să sărute Crucea. Apropierea de Dumnezeu, maximă. Aşa se şi cuvenea pentru că se participa la botezarea unei biserici.
În firida de lângă crucea fixată în pământ s-au depus pomelnice şi opt cărămizi „pe care sunt poziţionate, ne-a explicat părintele Dobrin, Sfânta Candelă şi Prescura”.
Pentru viitorime, arhiepiscopul a lăsat Bereştiului o „Însemnare istorică” valoroasă, din care îmi permit să citez finalul: „În fapt de seară, la lumină lină, a licărit steaua Betleemului, pe cerul sufletesc al bunilor creştini din această localitate.
Primeşte, Mântuitorule, locul acesta, ca sălaş al Slavei Tale şi ajută-i pe donatorii locului, Elena şi ieromonahul Teodor, şi pe toţi cei care vor contribui la ridicarea noii Peşteri a Betleemului de la Bereşti”.
