Ca ieri, într-o zi luminoasă de toamnă a anului 1959, descindea dintr-o birjă, în faţa nou înființatului teatru liric gălățean, un tânăr distins şi elegant, care niciodată nu mai fusese prin oraşul nostru. Era Vasile Martinoiu, artist de operă, care, după studii la Conservatorul Cornetti din Craiova, continuate la Conservatorul din Iaşi, dobândise diploma universitară, urcând acum treptele ierarhiei valorice în bulversanta lume a operei.
Născut la 2 aprilie 1934 în Târgu Jiu, într-o instruită şi înstărită familie de muzicieni, cu o aleasă cultură, unicul copil fiind, a dovedit de mic uluitoare calități vocale, ca solist în corul şcolii, prevestind cunoscătorilor un adevărat fenomen artistic, de mare anvergură. După absolvirea studiilor, face un mic stagiu ca solist la Opera din Iaşi, ca apoi, atras de oportunitățile oferite de vechiul nostru târg, să vină la Galaţi. Primit cu multă afecțiune şi încredere de către colegii experimentați, baritonul debutează chiar la începutul acelei stagiuni în rolul atât de dificil al Contelui de Luna, din opera "Trubadurul", de Giuseppe Verdi.
La doar 25 de ani, Vasile Martinoiu depășește orice așteptări, fiind ovaționat minute în şir pentru succesul său. Aşa a început drumul către marile scene ale lumii, drumul către glorie al talentatului artist gorjean. În anii următori, baritonul joacă foarte mult, este distribuit în spectacole considerate legendare în istoria liricului gălățean; melomanii mai vârstnici şi-l amintesc în rolul tragicului bufon Rigoletto, în bătrânul Germont, în Traviata, sau în exuberantul și șăgalnicul Figaro, în "Bărbierul din Sevilla", de G.Rossini... Multe dintre aceste informaţii le-am dobândit cu ani în urmă de la o mare soprană a teatrului liric, partenera preferată a mult apreciatului artist, regretata Elena Patrichi, frumoasă-i fie amintirea!!! În 1965, baritonul este angajat ca prim solist al Operei Române din Bucureşti, iar în următorii cinci ani Vasile Martinoiu dobândeşte o meritată recunoaştere internaţională, cucerind laurii a 11 concursuri internaţionale de operă, dintre cele mai prestigioase ale lumii. Numele artistului român începe să apară tot mai des pe afişele celor mai importante teatre ale lumii, de pe toate continentele, evoluând în compania celor mai vestiți şi valoroși solişti şi dirijori ai timpului, până la o vârstă foarte înaintată, peste 70 de ani.
Cei mai exigenți şi severi critici muzicali şi ziarişti de specialitate s-au întrecut în aprecieri dintre cele mai măgulitoare la adresa marelui solist român, în toţi anii strălucitei sale cariere internaționale, pe meridianele lumii. După retragere, moment emoţionant pentru marele maestru, acesta nu a stat departe faţă de scena căreia şi-a dedicat cei mai frumoşi ani ai vieţii, fiind şi astăzi un pedagog foarte apreciat de către cei care s-au perfecționat sub îndrumarea sa, soliști prestigioși ca Mihaela Stanciu, Melania Ghioalda, Mihaela Agachi, Iordache Basalic, Dan Dumitrescu, Dorin Mara şi mulţi alţii. În 2004, ca o supremă recunoaștere a meritelor sale, maestrul Vasile Martinoiu a primit din partea Președintelui României Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
Ca vechi meloman ce am avut ocazia să-l văd pe scenă pe marele artist încă din primii săi ani ai carierei, pe scena liricului gălăţean, mă alătur celor care-i adresează cu emoţie un emoţionant "Să ne trăiţi, Maestre, mulţi şi fericiţi ani!". Vă mulțumim pentru clipele de aleasă desfătare estetică pe care le-aţi prilejuit semenilor în frumoasa şi îndelungata dumnevoastră carieră, pentru tot ce aţi făcut pentru promovarea culturii românești în întreaga lume!
