În a IV-a Duminică din Postul Mare, mulţi creştini prezenţi în biserică au aflat cum ne putem feri de plaga acestui veac - necredinţa - parcurgând la Sfânta Liturghie pilda despre Vindecarea fiului lunatic (Marcu 9, 17-32).
Ca de obicei, la Catedrala Galaţilor, unde slujeşte Arhiepiscopul locului, am aflat leacul necredinţei... În pilda de ieri, e vorba despre un tânăr - „din neam necredincios” - care de copil era posedat de diavol şi pe care tatăl îl prezintă ucenicilor Mântuitorului; ucenicii „n-au putut să-l vindece”.
Tatăl, cu îndoială în credinţă, de fapt - cu necredinţă - se prezintă şi la Iisus, Fiul lui Dumnezeu, adresându-i-Se: „De poţi face ceva, ajută-ne!...” „De poţi crede, toate sunt cu putinţă!”, îi răspunde Mântuitorul Iisus Hristos.
„Iisus Hristos îl cheamă pe tatăl să lupte împreună împotriva diavolului", a subliniat Înalt Prea Sfinţitul Casian. Acum Hristos porneşte actul taumaturgic (vindecător, tămăduitor), nu într-un mod magic, vrăjitoresc, ci îl cheamă pe tată să lupte cu cel rău, cu forţele întunericului, prin credinţă, dar în post şi rugăciune. Prin credinţă toate necazurile, toate rănile, toate neputinţele pot fi vindecate. Abia atunci tatăl mărturiseşte: ˝Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!˝ ”
Referindu-se, în contextul evangheliei, la vrăjitoriile pe care le arată televiziunile noastre!, arhiepiscopul Dunării de Jos a spus că „ţara aceasta este plină de vrăjitoare şi că acesta este un mare păcat. Vrăjitorie este o înşelăciune diavolească, o altă faţă a păcatului”.
Revenind la acel „Cred, Doamne!”, rostit de tatăl din Evanghelia celei de-a IV-a Duminici din Postul Mare, preluat în rugăciunea de dinaintea Sfintei Euharistii (Împărtăşanii), dar şi în alte rugăciuni –
Înalt Prea Sfinţitul Casian a spus că acest tată a făcut prima mărturisire a Crezului „într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”.
