În mod paradoxal, dispariţia unui om poate însemna o evoluţie în destinul unor persoane. Profesoara Angela Cioltan Zainea este cunoscută mediului de cultură gălăţean ca un om care a preţuit şi a slujit cartea în decursul întregii vieţi.
A semnat traduceri de versuri, proză şi dramaturgie, a ilustrat câteva volume, în special literatură pentru copii şi chiar a scris o carte de specialitate despre arborele tisa.
Dragostea sa pentru carte şi literatură în general produce efecte chiar şi după stingerea ei din viaţă. Anul trecut sora sa, Nory Bellu a lansat în memoria ei primul său roman – „În braţele Dunării”.
Anul acesta, în cadrul salonului literar „Axis libri”, a avut loc o dublă lansare în memoria sa, al doilea roman al surorii sale, „Victime târzii” şi romanul de debut al soţului său, colonelul Nicolae Zainea Vornicoff – „În aşteptarea Augustei”.
„E o încercare târzie, pentru că nu m-am învrednicit să fac la timp debutul”.
„Cartea aceasta nu aş fi vrut s-o public, dar pentru că o parte dintre manuscrisele mele din roman au fost bătute la maşină de către soţia mea, am simţit ca o datorie morală să scot acest roman, în memoria Angelei, la un an de zile după dispariţia ei.
„Ştiu că are multe imperfecţiuni, dar dacă voi avea putere şi sănătate să repet gestul (pentru că materiale la sertar există) va ieşi un lucru mult mai bun şi mai frumos”, a declarat modest Nicolae Zainea, în aplauzele tuturor.
Scriitorul Theodor Parapiru (FOTO) – moderatorul salonului literar a apreciat ca benefic faptul că „În căutarea Augustei” are fabulă, poveste şi întâmplare, dar a considerat că autorului îi lipseşte însă exerciţiul scrisului.
„În «Victime târzii» - cartea scrisă de Nory Bellu, amintirea războiului povesteşte despre oameni care trec prin momente dramatice, dar cartea ar avea de câştigat dacă ar fi transmis mai multă tensiune din prisma evenimentelor rememorate”, a mai spus Theodor Parapiru.
Tot în cadrul salonului de săptămâna aceasta a fost lansată şi cartea lui Valentin Bodea „Monumentele istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - prima jumătate a secolului al XX-lea” considerată de moderatorul evenimentului ca fiind „o muncă de furnică, de cea mai bună calitate, o lucrare care impresionează prin cercetarea minuţioasă.”
