De regulă, în Sfânta şi Marea Joi, în Bisericile Autocefale se sfinţeşte, la anumite intervale de timp, în comuniune cu Patriarhul şi toţi episcopii, Sfântul şi Marele Mir.
Anul acesta, la Patriarhia Ortodoxă Română se săvârşeşte pentru a XXI-a oară prepararea Sfântului şi Marelui Mir necesar pentru Taina Mirungerii (sau a ungerii), una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre, săvârşită după Taina Botezului. Ea se săvârşeşte în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Mare.
„Sfânta şi Marea Taină a Mirungerii, ne atenţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, îşi are rădăcinile gestul unei femei păcătoase, relatează evangheliştii sinoptici - Matei, Marcu şi Luca - în timp ce Sfântul Evanghelist Ioan (11,2; 12, 3,5) spune că acest fapt l-a făcut Maria, sora lui Lazăr cel înviat din morţi, în semn de mulţumire, de recunoştinţă şi de preamărirea a lui Dumnezeu”.
„Femeia păcătoasă a uns fruntea Mântuitorului cu mir de mare preţ, în timp ce despre Maria, sora lui Lazăr, aflăm că ea a uns picioarele lui Iisus Hristos şi s-a umplut toată casa de mirosul mirului…”.
„Femeia păcătoasă” era în casa unui fariseu din Betania, iar Maria era în casa lui Lazăr cel înviat din Betania, unde locuiau ea şi sora sa Marta cea harnică şi ospitalieră.
Gestul Mariei este unul providenţial şi el prevesteşte cele viitoare şi înfricoşătoare, fiindcă învierea lui Lazăr din morţi, întâmplată cu şase zile înainte de pătimirea Domnului, a atras ura iudeilor asupra Fiului lui Dumnezeu.
Şi vânzarea Mântuitorului de către Iuda
În Joia Mare, Biserica noastră face amintire acestor fapte înfricoşătoare, providenţiale amintindu-ne, pe de o parte de smerenia, de dragostea pentru aproapele a Mântuitorului Iisus Hristos, când El spală picioarele ucenicilor Săi, iar la Cina cea de Taină şi le încredinţează înfricoşătoare taine ce au să se întâmple, poruncindu-le totodată să se iubească unii pe alţii…
După Cina cea de Taină, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a retras în Muntele Măslinilor, în Grădina Ghetsimani şi i-a rugat pe ucenicii Săi să privegheze în rugăciune.
Aici, în Grădina Ghetsimani (în ebraica înseamnă teasc de măsline), au început pătimirile Sale. După învierea lui Lazăr, faima lui Iisus Hristos punea în pericol însăşi siguranţa vremelnicei şi obedientei împărăţii pământeşti, relatează evangheliile.
De aceea, mai marii sinagogilor şi fariseii îşi dau mâna şi lucrează lucrarea morţii, omorârea lui Iisus, ne spune Andre Scrima. Planul lor nu trebuie privit în plan istoric, cât mai ales în planul veşniciei, al eshatologiei, al mântuirii întregului neam omenesc.
„Voi nu ştiţi nimic, spune Caiafa, mai marele Sinagogii iudeilor, referindu-se la planul pe care-l urzise pentru Mântuitorul Iisus Hristos… De folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară” (Ioan 11, 49-50).
Deci, Iisus Hristos este Răstignit pentru neam, pentru neamul lui, dar şi pentru tot neamul omenesc, pentru ca apoi să adune toate neamurile în Biserica Sa, o Biserică a Învierii care se va întemeia pe mărturia apostolilor despre pătimirea, Răstignire, Învierea lui Iisus Hristos, Înălţarea Sa la Cer şi trimiterea în lume a Duhului Mângâietor.
La Ierusalim, momentele de agonie ale Mântuitorului din Grădina Ghetsimani se regăsesc în bisericile - Domnul a plâns („Sanctuarium Dominus Flevit”, romano-catolică) şi Biserica Agoniei (sau a Naţiunilor); ambele îmbie pelerinul la contemplaţie…
Vânzarea Fiului lui Dumnezeu fusese prevestită de Însuşi Mântuitorul şi pentru acesta trebuie să revenim în celălalt plan, în casa lui Lazăr din Betania, după învierea lui, când rugătoarea Maria „luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei” (Ioan 12, 3).
Unul dintre ucenici, anume Iuda, a fost scandalizat, precizează Sfântul Evanghelist Ioan.
Atunci Iuda îşi pusese în gând „să-L vândă pe Mântuitorul”, însă el este viclean, se foloseşte de un pretext… Iuda întreabă:
„De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?”.
Dar nu de săraci îi era lui Iuda, ci de propria-i pungă, pentru că „era fur (adică hoţ) şi având pungă” - fiind casierul comunităţii ucenicilor - „vămuia ce se punea într’însa”, precizează Evanghelistul Ioan (12,7).
„Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstra”, îi răspunde Iisus prevestind cele viitoare, continuând: „pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu mă veţi avea pururi” (Ioan 12, 7-8).
„În casa lui Lazăr se concentrează o serie de evenimente; pe de o parte, ne sunt subliniate virtuţile celor care-L iubesc pe Dumnezeu-Cuvântul, şederea la masă, ca o jubilare a vieţii; apoi are loc ungerea picioarelor Mântuitorului de către Maria, pentru că Mesia (din ebraicul Masiah, Uns) este Unsul lui Dumnezeu, ne atenţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Această ungere se practica în vremea Vechiului Testament împăraţilor şi regilor pământeşti de către arhiereu, în vederea exercitării slujirii. Iisus este Unsul lui Dumnezeu, El este uns de Dumnezeu Tatăl încă de la zămislirea Lui de la Duhul Sfânt.
Prin aceasta El este singurul care întruneşte cele trei slujiri: de Arhiereu veşnic sau Preot, de Învăţător şi Împărat veşnic, deşi puţini ştiau că împărăţia Sa nu este din lumea aceasta…
De cealaltă parte, este nemulţumirea lui Iuda, cel care avea să-L trădeze, să-L vândă pe treizeci de arginţi”.
Spre deosebire de ceilalţi unsprezece ucenici ai Mântuitorului care erau toţi din Galileea Neamurilor, numai Iuda Iscariotul - adică om din Cariot sau din Kariot, localitatea aflată la sud de Ierihon - era din provincia Iudeea.
Trădarea lui Iuda este prevestită de Mântuitorul Iisus Hristos şi la Cina cea de Taină, în Ierusalim, când îi vorbeşte despre vânzarea SA Apostolului său iubit, Sfântul Evanghelist Ioan.
Şi Iuda „s-a învoit cu arhiereii şi L-a vândut pe treizeci de arginţi” (Matei 26, 14-15) a venit în Grădina Ghetsimani, însoţit de soldaţii romani, şi „luându-şi slugi de la arhierei şi cărturari, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu armata…”.
Astăzi, Biserica noastră face pomenirea acestor fapte şi ne cheamă la închinare, la preamărirea lui Dumnezeu, ne învaţă dragostea şi unitatea în Hristos.
Explicaţii foto:
1: Vedere înspre Ierusalim din Biserica „Domnul a plâns”
2: Biserica „Domnul a plâns”
