Viorel Dinescu: "O sută și una de poezii" * "Cu siguranță, făptura lui există într-un punct din spațiul poeziei românești" (Theodor Codreanu)
Prezentul volum, apărut în ciclul „O sută și una de poezii” al Editurii Academiei Române, este însoțit (ca prefață) de un amplu eseu (de peste 20 de pagini!) intitulat „Transecuații lirice”, semnat de criticul Theodor Codreanu. Reputatul analist literar pune în... ecuație cu minuție prezența lui Viorel Dinescu în peisajul poetic național, prin evocarea rostului, filiației, originalității scrisului său la constituirea edificiului poematic propriu. Iată o apreciere a criticului după analiza câtorva lucrări: „Atmosfera dantescă din lirica lui Viorel Dinescu aduce o ciudată contradicție în sânul operei sale: pe de o parte, el se delimitează de textualismul generației, putând trece drept un tradiționalist neprizat de critica postmodernistă, iar, pe de altă parte, în chip imprevizibil, rămâne în canonul simulacrelor postmoderne prin chiar aparenta „parodiere” a danteismului. De altfel, simțind contradicția, cu dezavantajul de a nu fi la modă, în a doua etapă a creației sale poetul se hotărăște să părăsească modelul versului clasic danteizant, trecând la verslibrism.(..) În realitate, Viorel Dinescu nu scrie cu adevărat în vers liber, ci, mai degrabă, în vers alb, producând o întoarcere dincolo de Dante, către versul antichității. (...) Și această cotitură, după opinia mea, îl salvează de manierismul generației, poetul continuând să semene cu el însuși, conservându-și totodată temele, chiar dacă apar și altele noi.” Criticul își continuă atenta observare a nuanțelor estetice din poeziile lui Viorel Dinescu cu trimitere la Ion Barbu sau Eminescu. Către finalul eseului său Theodor Codreanu menționează: „Astfel se încheie călătoria astrală a lui Viorel Dinescu. Cu siguranță, făptura lui există într-un punct din spațiul poeziei românești. Și el este tot mai bine zărit și pus în valoare de scriitori și critici precum acela care l-a descoperit și consacrat, Eugen Barbu, urmat de Fănuș Neagu, de Mihai Cimpoi, de Marian Popa, de Ion Rotaru, de Adrian Dinu Rachieru, de Ion Beldeanu, de Constantin Trandafir, de Emilian Marcu, de Nicolae-Paul Mihail, de Marian Barbu și de alții. Despre el s-au scris deja câteva studii întemeietoare. Mă gândesc, în primul rând, la textele lui Eugen Barbu și ale lui Mihai Cimpoi.”
Am citat masiv din eseul lui Theodor Codreanu deoarece, pe de o parte, am considerat că numai un critic de mare notorietate, precum Domnia Sa, poate defini profilul și originalitatea autorului cărții prezentate. Pe de altă parte, pentru a oferi opinii avizate despre un volum atât de important, aparținând unui scriitor contemporan. Și nu în ultimul rând pentru a clarifica o dată în plus relația lui Viorel Dinescu cu Eugen Barbu. Este de notorietate că singura (parcă) prezență a lui Eugen Barbu la Galați, de prin anii ’80, s-a datorat poetului Viorel Dinescu. Cu acel prilej, în sala Senatului a Universității gălățene, Eugen Barbu a avut o întâlnire de cunoaștere cu scriitorii locului.
Și încă o precizare: În carte sunt antologate doar creații poetice din primele 12 volume, cam jumătate din cele scoase de scriitor. Însă până acum n-am citat niciun vers din cele o sută și una de poezii cuprinse în lucrare. S-o facem. Mai întâi din volumul de debut, „Ora ideală”, Editura „Cartea Românească”, 1983. Am ales poemul „Peste părul tău adânc cad fluturi”: „Peste părul tău adânc cad fluturi/ Se scutură salcâmii când te strig/ Vin dinspre toamnă vulpi purtând pe umeri/ Pușca umplută cu noroi și frig// Seara se pierde-n margine de târg/ Și se-nvelește-n rochii de mătase/ Jivine dau târcoale împrejur/ Și ne privesc tăcut din umbre false// Țin orologiul strâmb și iar te strig/ Și vulpile m-aud și-mbătrânesc/ Cu pușca plină cu noroi și frig/ Iubito-n ochiul tău călătoresc.” Din volumul „Ecuații albastre” (Editura Eminescu – 1984) reproducem „Cupa lui Socrate”: „O muzică de sfere mă-mpresoară/ Când cupa o ridic nepăsător/ Rotită-n cercuri steaua mea coboară/ În câmpul devastat al unui nor// Străin de adevăr și de minciună/ Străbat din veacul meu într-un alt veac/ Și voi muta iluzia în lună/ Și zeii spânzurați de zodiac// Închin lui Apolon un imn de slavă/ Și pân’ la fund sorb cupa de otravă.” Și din volumul „Arhipelag stelar” (Editura Fundației „Scrisul Românesc” 2006) poemul „Trenuri cu ferestre aprinse”: „M-am oprit într-o gară. Totul era pustiu./ Vechile urme fuseseră șterse, peroanele erau părăsite,/ O liniște surdă se scurgea din pietrele sparte,/ Între linii doar umbra unui copac cu ramurile arse/ În care rămăsese ca un tropot ciudat/ Zgomotul sacadat al roților care trecuseră demult pe aici.// Gările mele îmbătrânesc la marginea lumii/ Sub ploaia unor clipe neiertătoare./ Luxoasele trenuri cu ferestre aprinse/ Trecuseră demult în altă realitate/ Poate spre stelele care sclipeau ca niște semafoare.// Gara mă privește ca o fiară cu ochi obosiți,/ Renunț la lunga călătorie pe care o visasem,/ Voi lua primul tren spre noaptea viitoare.”
În final, o opinie personală. Poetul Viorel Dinescu este un autor liric important al locului și, implicit, al țării, alături de alți câțiva (unul dintre ei va împlini în ultima zi din acest octombrie 80 de ani!). Între ei nu există ierarhii, fiindcă toți și-au câștigat un loc în față prin propria trudă. Cititorii și criticii care confirmă această opinie, și nu sunt puțini, trebuie să aibă în vedere că Galațiul a fost cumva nedreptățit în recunoașterea propriilor valori literare. Dacă acum este altfel, ceva mai bine, asta i se datorează și lui Viorel Dinescu.
Viorel Dinescu este profesor de matematici în Galați, poet, critic literar, prozator, eseist, a publicat peste 20 de volume de poezie și alte câteva de eseuri și de proză. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000 (când avea deja publicate zece cărți), după ce fusese deja ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova. De asemenea, este membru al Fundației „Limba noastră cea română” și membru de onoare al Societății Scriitorilor din Cernăuți, Ucraina. În 2017 devine membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română. Numele său este prezent în multe publicații literare de pe ambele maluri ale Prutului. A primit numeroase distincții, între care Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul „Ecuații albastre” (1984). Este Cetățean de Onoare al Municipiului Galați (2007), a fost declarat „Man of the year” de prestigiosul American Biographical Institute (2002), deține Premiul de Excelență pentru întreaga operă poetică primit la Festivalul internațional „Toamna bacoviană” (2015). Din același an este și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
