În Joia Mare, tot sufletul creştinesc a participat la denia ce a amintit vânzarea, pătimirea şi Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Sfânta Cruce.
Această zi care se distinge prin rugăciunea intensă, prin parcurgerea celor douăsprezece evanghelii, însoţită de scoaterea Sfintei Cruci din Sfântul Altar şi oferirea spre Închinare.
În Vinerea Mare, a continuat rugăciunea şi închinarea în toate bisericile din Patriahia Ortodoxă Română; L-am însoţit pe Mântuitorul pe drumul Crucii, pe Golgota spre Înviere.
Cu rugăciune, cu smerenie, în prima parte a zilei de Vineri Mari, Arhiereul Dunării de Jos - Înalt Prea Sfinţitul Casian - a săvârşit, în Catedrala Episcopală, rânduiala din Marea şi Sfânta Vineri.
După Răstignirea sângeroasă pe Cruce, trupul Mântuitorului a fost coborât de pe Sfânta şi biruitoarea Cruce şi a fost aşezat în mormânt, gest făcut cu multă omenie şi cu sfinţenie de două persoane care L-au cunoscut pe Iisus Hristos, dar care până la pătimirea Sa pe Cruce nu au crezut că este Fiul lui Dumnezeu: Iosif din Arimateea şi Nicodim.
După Răstignire, Iosif din Arimateea a cerut autorităţii Imperiului roman Trupul Fiului Omului ca să-L aşeze în mormânt. A fost ajutat de Nicodim...
De faţă erau şi Maria Magdalena şi Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Iisus, ne relatează Sfântul Ioan Evanghelistul, de asemenea, prezent şi el la evenimentul care a schimbat sensul întregii omeniri.
Astăzi, în practica liturgică a Bisericii Dreptmăritoare, cu smerenie, asemeni cu gestul celor doi care au aşezat Trupul Mântuitorului în mormânt - Arhiereul locului (sau preoţii în bisericile de mir) a aşezat Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, în faţa Sfintei Crucii.
Pe Sfânta Masă, care simbolizează Sfântul Mormânt, ard sfeşnice. La închinare sunt aşezate Sfânta Evanghelie şi Crucea Mântuitorului, iar pelerinii care ajung în faţa Sfintei Mese se închină Celui care prin pătimirea pentru păcatele noastre, deşi El este fără de păcat, prin Răstignirea şi punerea în Mormânt, a pogorât la iad şi a biruit moartea, l-a salvat pe Adam din păcatul strămoşesc şi prin Adam şi pe noi, cei care astăzi aducem închinare şi mărturie despre frumuseţea, unicitatea, despre veşnicia Drepteicredinţe.
Pe Sfânta Masă sunt aşezate şi vase cu grâu încolţit şi precum gâul moare un pic pentru a învia, când este aşezat în pământ ca să încolţească şi să dea roadă, la fel şi noi - oamenii - trebuie să rămânem veşnici pelerini şi mărturisitori ai Învierii.
În Joia Mare ne închinăm la piciorul Sfintei Cruci, iar în Vinerea Mare trecem pe sub Sfântul Aer, simbol al învierii şi al biruinţei asupra morţii, a păcatului, tot la fel cum Învierea Domnului nostru Îisus Hristos s-a săvârşit între cer şi pământ.
Şi încet, încet, nu poţi să nu observi că, precum bobul de gâu moare şi înviază la o nouă viaţă, la fel şi noi, prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos facem an de an un pas spre o viaţă nouă, spre lumina veşniciei.
De mare sensibilitate au fost şi momentele de la Prohodul Domnului, din seara Vinerii Mari, când pelerinii pe drumul Învierii s-au întâlnit în unitate şi comuniune cu Arhiereul locului, cu preoţii.
Ei au dat glas versurilor de mare poezie, sensibilitate şi sfinţenie ale Prohodului Domnului - acest memorial al pătimirii, Răstignirii şi învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Arhiereul locului şi creştinii L-au preaslăvit pe Domnul aşezat în Mormânt, cu nădejdea Învierii şi a ridicării noastre din păcat.
Să ne îndreptăm paşii înspre biserici mai ales în această seară. Cu candela, ca să luăm Lumină, cu inima deschisă, cu credinţa şi nădejdea că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este spre biruinţa vieţii asupra morţii, spre îndepărtarea patimilor din viaţa noastră şi spre luminarea a tot sufletului creştinesc, pentru ca viaţa, doar viaţa, să triumfe.
