Foişorul Cinei celei de Taină din Ierusalim este o zidire cu etaj, astăzi a cultului musulman, însă deschisă pelerinilor creştini.
În Foişorul Cinei celei de Taină, Mântuitorul a dat exemplu de smerenie şi dragoste spălând picioarele ucenicilor Săi şi aici a instituit Taina Sfintei Euharistii, taina unităţii euharistice în Biserica Sa, Biserică pe care o va întemeia - pe mărturia ucenicilor Săi - după pătimirea, Răstignirea, Învierea, Înălţarea Sa cu Trupul la Cer şi trimiterea în lume a Duhului Sfânt, la Cincizecime.
În Foişorul Cinei erau ucenicii, la Cincizecime, când Mântuitorul a trimis Duhul Mângâietor asupra apostolilor, în formă de limbi de foc, sărbătoare de care facem prăznuire la Pogorârea Sfântului Duh (sau Cincizecime, Fapte 1, 12, 15; 2, 1-4), când au fost botezaţi apostolii şi, apoi, primii trei mii de oameni (Fapte 2, 41), acum înfiinţându-se Biserica văzută a lui Hristos.
Foişorul Cinei celei de Taină din Ierusalim este cel mai vechi locaş creştin de închinare, prezenţa lui fiind atestată încă din veacul al II-lea. Este situat pe Muntele Sionului, loc unde începe istoria Israelului, prin regele David, înaintaşul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fapt prevestit de prorocul Miheia.
În veacul IV, în Muntele Sionului a fost ridicată Bazilica „Sfântul Sion” care a rezistat până la începutul veacului al VII-lea, în anul 614 fiind distrusă de perşii care au invadat Ţara Sfântă.
Patriarhul Modest o reconstruieşte, pentru ca apoi să fie distrusă de musulmani în 966.
Foişorul Cinei a aparţinut şi cruciaţilor, apoi turcilor mameluci care au transformat-o în moschee, astăzi fiind locaş al musulmanilor, însă este loc de pelerinaj şi pentru creştini…
Prin denumirea de Sion, sub aspect religios, este identificat Ierusalimul. În sens figurat, pentru Sfântul Chiril al Alexandriei, precum şi pentru Sfântul Efrem Sirul, Sionul este Biserica lui Hristos.
Aici se află mormântul Regelui David, strămoşul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Biserica Adormirii Maicii Domnului şi alte locuri.
Vom reveni în Muntele Sionului, dar ce trebuie să reţinem este că aici a fost instituită una dintre cele mai mari şi mai importante Sfinte Taine în Biserica Ortodoxă, Taina Sfintei Împărtăşanii pe care noi o primim astăzi la Sfânta Liturghie sub forma pâinii şi a vinului, prefăcute prin darul Sfântului Duh în „Medicament veşnic”.
Cei ce se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului este spre „trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor… şi spre primirea Împărăţiei Cerurilor”.
„În pâine este ascuns Duhul ce nu poate fi mâncat. În vinul Tău locuieşte focul ce nu poate fi băut…”.
Cine mănâncă din Pâinea cerească se face fără îndoială ceresc, fiindcă Pâinea cea una pe care a frânt-o e nemărginită; paharul cel unul pe care l-a amestecat nu se poate isprăvi”, ne învaţă Sfântul Efrem Sirul.
