* Instituirea Sfintei Euharistii *
Ierusalimul este locul unde din iconomie dumnezeiască s-au petrecut cele mai importante evenimente din istoria mântuirii noastre. Pe unele le-am relatat pe scurt, pe altele le veţi afla…
Între minunea din Betania - unde Lazăr a fost înviat din morţi - şi vinderea, pătimirea, Răstignirea şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos se interpune Cina cea de Taină, moment de referinţă în istoria mântuirii omeneşti.
Mărturie materială a acestui moment se află în Ierusalim, la Foişorul Cinei celei de Taină, unde Mântuitorul a dat exemplu de smerenie şi dragoste spălând, mai întâi, picioarele ucenicilor Săi.
Aici, înainte de a prevesti că Iuda, „fiul pierzării”, Îl va vinde, Iisus Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii, care reprezintă taina unităţii euharistice în Biserica Dreptmăritoare pe care o va întemeia după pătimirea, Răstignirea, Învierea, Înălţarea Sa cu Trupul la Cer şi trimiterea în lume a Duhului Sfânt, la Cincizecime.
„Pâinea vieţii”
Astăzi, Foişorul Cinei celei de Taină din Ierusalim aparţine musulmanilor, dar este deschis pelerinajului.
Aici ne-am rugat şi noi şi am rememorat momentele importante din istoria universală a mântuirii omeneşti, a instituirii Sfintei Euharistii.
Momentul instituirii Sfintei Euharistii a fost prevestit de Însuşi Mântuitorul înainte de Cina cea de Taină, după ce Fiul lui Dumnezeu săturaseră în chip minunat mulţimile cu doi peşti şi cinci pâini la Tabgna.
Imediat, revenind la Capernaum, în sinagogă, Iisus Hristos vorbeşte celor prezenţi despre „Pâinea vieţii” (Ioan 6, 31-35, 47-51, 53-56)…
„Eu sunt Pâinea vieţii, cine vine la Mine nu va flămânzi şi cine crede în Mine niciodată nu va înseta… Amin zic vouă, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii…”.
„Eu sunt Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi…”.
Mântuitorul va reaminti ucenicilor Săi despre acest mare dar, că „un singur spic adevărat” va da Pâinea cea cerească”.
Şi acest moment este parcurs la Cina cea de Taină şi este relatat de toţi cei patru evanghelişti; după ce Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi (Biserica Dreptmăritoare face amintirea acestui moment în Joia Mare) a săvârşit Cina cea de Taină.
Pornind de la diferenţele legate de Sfânta Taină Euharistică în Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică s-a pus întrebarea dacă veniseră Paştele iudaic?
Sfinţii Părinţi, inclusiv istoricul iudeu Iosif Flavius, spun că această masă nu a fost săvârşită în timpul Paştelui iudaic, care era pe 14 Nisan (Aprilie).
Sfântul Ioan Evanghelistul, Apostolul cel iubit al Domnului, prezent la eveniment ne relatează că această Cină a avut loc cu o seară înainte, în seara de 13 Nisan, când iudeii foloseau ultimele rezerve de pâine dospită şi nu azimă, consumată pe timpul sărbătorii pascale.
De aceea, pâinea cu care se săvârşeşte Sfânta Taină a Împărtăşaniei la noi în Biserică este cu pâine dospită (artos, din greacă) şi nu cu azimă (pâine nedospită), cum este practica la romano-catolici.
Dar, Cina parcursă de Mântuitorul şi ucenicii Săi se deosebeşte de cina specifică iudeilor.
Se numeşte „de Taină”, pentru că în acel moment, Fiul lui Dumnezeu a instituit marea şi Sfânta Taină a Euharistiei sau a Sfintei Împărtăşanii.
„Luând pâinea, mulţumind, binecuvântând şi frângându-o a zis: ˝Luaţi, mâncaţi˝, acesta este Trupul Meu care Se frânge pentru voi”.
„Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: ˝Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor˝”.
„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20, Ioan 6, 53-56).
„Medicamentul vieţii veşnice”
Sfinţii Părinţi consideră acest moment tainic este unul de referinţă în Biserica lui Hristos; acum Fiul Omului instituie Taina Euharistică, taina unităţii în Biserica Dreptmăritoare, şi, totodată, prevesteşte patimile şi Jertfa Lui sângeroasă de pe Cruce, făcută din dragoste pentru noi.
După înfiinţarea Bisericii văzute a lui Hristos, apostolii, apoi episcopii şi preoţii au săvârşit regulat Taina Sfintei Euharistii (sau Împărtăşanii), în cadrul Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii.
Euharistie vine din greacă şi înseamnă „mulţumire”. Sfântă Taină a Împărtăşaniei a fost instituită de Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos; ea este săvârşită şi de romano-catolici (cu diferenţe) şi este necontestată de protestanţi.
În Biserica noastră Ortodoxă, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este primită de tot creştinul practicant sub forma pâinii şi a vinului, prefăcute în momentul epiclezei (chemarea sau invocarea Duhului Sfânt) de la Sfânta Liturghie în Trupul şi Sângele Mântuitorului.
„În timpul Sfintei Liturghii, şi mai ales de Sfintele Paşti, Mântuitorul ne invită la ˝Ospăţul Stăpânului˝, la împărtăşirea cu Preacuratele Sale Taine, precum ne-a făgăduit la Cina cea de Taină…”.
„˝Acesta este Trupul Meu, Care se dă pentru voi: aceasta să faceţi spre pomenirea Mea˝ (Luca XXII, 19)”, ne atenţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Ce trebuie să ştim este că Biserica noastră atribuie numele de Pâine atât pentru Trupul lui Hristos, cât şi Ipostasului dumnezeiesc, a doua Persoană a Sfintei Treimi.
Astfel, Pâinea este deopotrivă hrană pentru trup şi hrană duhovnicească pentru suflet; Sfânta Euharistie este pentru noi medicamentul Vieţii veşnice, ne învaţă Sfântul Ignatie Teoforul”.
