* Guest stars: Irina Ungureanu şi Ionuţ Kivu * Montare aproape pe gratis: autorul a renunţat la drepturi! *
Ultima premieră a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” le-a propus sâmbătă gălăţenilor un spectacol de Matei Vişniec: „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”.
Cum văzusem un spectacol televizat după această piesă, care nu prea mi-a plăcut, nu m-am dus la pomul lăudat. Surpriză: poemul dramatic, prevertian, m-a prins, în ciuda lungimii destul de mari a spectacolului în care evoluează două personaje, interpretate de actorii bucureşteni Irina Ungureanu (FOTO 1) şi Ionuţ Kivu (FOTO 2).
Devine astfel tradiţie ca actori din Capitală să joace pe scena Dramaticului, după Claudiu Bleonţ sau Florina Cercel.
Sau, ca mai înainte, când în coproducţii gălăţene, jucau actorii gălăţeni alături de Toma Caragiu şi de alte nume re/cunoscute naţional. Acum, este vorba despre actori tineri, încă neblazaţi, cu atât mai interesant de văzut…
Ionuţ Kivu, actor la Teatrul „Odeon”, absolvent cu nota 10 al UNATC, în 2002, cu doctorat în Teatru, a stăpânit rolul, în ciuda unor pasaje jucate într-un stil ceva mai conformist, mai îmbătrânit.
Irina Ungureanu, încă studentă, cu bursă de merit, la Master Arta Actorului , absolventă UNATC în 2008 (a avut bursă de merit), câştigătoare a mai multor premii de interpretare, a jucat cu naturaleţe.
Ambii au jucat în filme, ceea ce poate explica aerul degajat al interpretării. La minusuri: vocile nu s-au auzit foarte bine în toată sala.
Ceea ce merită văzut, dincolo de jocul actorilor, este regia, care a folosit o scenografie foarte interesantă. De pildă patul în care stau cei doi protagonişti la începutul spectacolului este ridicat la verticală, o oglindă de baie este de fapt un decupaj prin care sala vede, ca dintr-o sală de poliţie pentru identificarea suspecţilor, acţiunea din baie…
Foarte ingenios realizată, de tânărul regizor Andrei Narcis Grosu, o scenă (superb aici textul lui Vişniec, în care „A” capătă valenţe diferite în jocul sentimentelor; scenă care aminteşte de alfabetul Elizei din „Pygmalion”-ul lui Shaw) este jucată numai cu… tălpile şi degetele picioarelor! Se poate stârni, iată, emoţie, chiar şi… jucând cu picioarele!
Andrei Grosu, preparator universitar la Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, are un palmares deja interesant, cu montări din Cehov, Brecht, Ionescu, Shakespeare, Caragiale, Sofocle.
A montat la Bucureşti, Budapesta şi a participat la multe proiecte. S-a perfecţionat în ateliere din ţară, Germania, SUA sau Noua Zeelandă.
În ciuda ofertei noi, publicul nu a prea dat năvală sâmbătă, poate şi de aceea ieşirea la aplauze a fost cam fadă.
De la directorul teatrului, actorul Vlad Vasiliu, am aflat că efortul de a aduce invitaţi din altă parte a ţării, alternativă la spectacolele gălăţene obişnuite, a costat simbolic, nu cât ne-am fi aşteptat: doar 5.000 de lei! Deci, se poate monta şi în condiţii de criză.
Şi un gest frumos: autorul piesei şi-a dat acordul pentru a i se juca un număr de spectacole şi a renunţat la drepturile sale.
Tot din culise: Irina Ungureanu este fiica actriţei Olga Delia Mateescu – aşchia nu sare departe de trunchi! – şi a cântăreţului & producătorului Eugen Ungureanu.
