După 125 de ani, visul atâtor generaţii de ortodocşi români - de a ridica o Catedrală a Mântuirii Neamului Românesc, pe măsura jertfei şi a reprezentativităţii poporului Dreptmăritor pe pământul românesc - pare a nu se mai împlini.
Cel puţin în ultimii douăzeci de ani, suntem martori neputincioşi, am spune, la multele, interminabilele şi viclenele motive de amânare a începerii lucrării; ba locul nu e adecvat, ba costurile sunt prea mari, ba unul sau altul au un ghimpe împotriva lui Dumnezeu invocând fel de fel de motive prin care să ne lămurească inoportunitatea acestui proiect, ce a început să prindă contur.
Toţi aceştia, beneficiind de o presă cu ziarişti - în mare parte - nepregătiţi duhovniceşte, tună şi fulgeră împotriva ridicării Catedralei Mântuirii Neamului Românesc, tot la fel precum făceau fariseii şi cărturarii împotriva Fiului lui Dumnezeu.
Care sunt falsele motive invocate de aceştia şi care sunt cele pentru înălţarea Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, vom reţine în cele ce urmează.
Ne vom concentra atenţia asupra falselor argumente care frizează bunul simţ creştinesc şi pe care le-au enumerat câteva persoane la o emisiune a Televiziunii Naţionale, în preajma Săptămâni Mari, potrivit necreştinescului obicei ca în preajma marilor sărbători ortodoxe, neprietenii „Bisericii Mamă a Poporului Român” să semene confuzie în această privinţă.
Semn că realizatorii acestei comenzi jurnalistice au uitat că există şi trăiesc ca ziarişti din contribuţiile celor aproximativ 90 la sută dintre ortodocşii români!
Fireşte, vom aduce şi argumentele pro Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, având în vedere concluziile pelerinilor pe care i-am întâlnit recent, la una din sărbătorile sărbători creştine - Izvorul Tămăduirii.
Unde să fie aşezată Catedrala Românilor?
Aceasta este o întrebare inutilă acum, fiindcă locul se ştie, Dealul Arsenalului: Cu această întrebare s-au confruntat toţi Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române nu de ieri, de azi, ci de 125 de ani, de când românii îşi doresc să ridice această Catedrală.
Fireşte, întrebarea şi-a pus-o şi primul Patriarh Miron Cristea şi concluzia a fost Parcul Carol, numai că cele două Războaie Mondiale şi instaurarea regimului ateist au sistat proiectul. Chiar dacă regele Carol I a alocat bani pentru începerea lucrărilor.
În 29 noiembrie 2007, după lungi dezbateri publice şi aceeaşi opoziţie din partea unor... intelectuali, a fost aşezată piatra de temelie în Dealul Arsenalului, loc vecin cu actualul Palat al Parlamentului, edificiu guvernamental ridicat în urma dărâmării a trei biserici din Bucureşti şi alte două translate.
Înţelepciunea mai marilor ţării - de atribuire a acestui spaţiu Bisericii - a fost şi este privită ca un act de reparaţie istorică aşteptat atâta timp.
Pentru a ne lămuri că e cazul să încetăm cu această întrebare e bine de reţinut că asemeni şi celorlalte trei amplasamente anterioare (Parcul Carol, Piaţa Unirii, Bulevardul Unirii), actualul amplasament al viitoarei Catedrale Patriarhale de pe Dealul Arsenalului din Bucureşti a fost propus şi atribuit Patriarhiei Române de către autorităţile de Stat prin Legile nr. 261/2005 şi nr. 376/2007, promulgate de Preşedintele României.
Astfel, Camera Deputaţilor a predat prin Protocolul de predare-preluare din 13 februarie 2006 şi actele subsecvente, terenul respectiv către Patriarhia Română care, pe temeiul acestor acte normative, a iniţiat demersurile pentru elaborarea studiului de fezabilitate şi definitivarea temei de proiectare, reţinem dintr-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei BOR. Prezenţa Catedralei Mântuirii Neamului lângă clădirea Palatului Parlamentului nu a fost cerută de Patriarhie în mod expres, dar ea poate fi înţeleasă simbolic, în sensul că viitoarea Catedrală va fi ca o „lumină de Înviere” pentru a nu uita cele trei biserici din zonă „omorâte” prin demolare şi două „răstignite” prin translare, în perioada regimului comunist, spre a se face loc clădirii Casei Poporului.
Viitorul edificiu eclesial, necesar ca aerul
În ceea ce priveşte necesitatea construirii viitoarei Catedrale patriarhale, pusă sub semnul întrebării de către unii atei sau „oameni care nu au pe nimeni”, cum ne-au declarat interlocutorii sondajului realizat de noi, reţinem faptul că „din punct de vedere al spaţiului liturgic, actuala Catedrală Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei - zidită cu peste 350 de ani ca biserică de mănăstire - nu mai corespunde nevoilor liturgice, pastorale şi de reprezentare ale Bisericii Ortodoxe Române de astăzi, sublinia, recent, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
„Într-o ţară majoritar ortodoxă, cu peste 20 milioane de credincioşi în ţară şi străinătate se impune un edificiu pe măsura mărturisirii şi credinţei acestui popor Dreptmăritor...”.
Acest fapt se vede din ce în ce mai mult la marile sărbători, la marile pelerinaje. Actualul Sinod al BOR nu mai are doisprezece ierarhi, ca în 1989, iar la marile sărbători numărul ierarhilor care slujesc în Dealul Patriahiei atinge cifra de cincizeci, dacă luăm în calcul şi invitaţii de la alte Biserici Ortodoxe surori…
Astfel că necesitatea unui spaţiu de slujire adecvat se impune neîntârziat. Arhiereul Dunării de Jos a subliniat că se impune o Catedrală a Mântuirii Neamului Românesc mai mare, mai spaţioasă, proporţional cu reprezentativitatea românilor ortodocşi în pământul românesc şi acolo unde se vorbeşte româneşte.
„Suntem convinşi că toţi cei care vorbesc de inutilitatea viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului Românesc admiră cu nesaţ catedralele marilor oraşe din Europa şi din lume, multe din ele ridicate în sute de ani la rând”, spunea Arhiereul nostru.
În această idee, combătând falsele argumente ale unor opozanţi ai ridicării Catedralei Mântuirii Neamului Românesc, Înalt Prea Sfinţitul Casian a spus că „atitudinea celor care se opun acestui proiect este asemănătoare cu a revoluţionarilor francezi, care la 1789, când au intrat în Catedrala Notre Dame din Strasbourg, au ars Sfintele Moaşte ce se aflau aici, transformând catedrala în depozit de cereale…”.
Catedrala noastră nu e un proiect „megaloman”
S-a mai spus că viitoarea Catedrală a României este un proiect „megaloman”, că va fi „o hală” cu o capacitate de 5.000-5.500 persoane.
Îi informăm pe aceştia că viitoarea Catedrală a Românilor de pretutindeni va însuma expresia spiritualităţii româneşti şi ea va respecta simbolismul arhitectural ortodox, potrivit Sfintelor Canoane şi Tradiţiei Bisericii noastre.
Va fi în formă de corabie şi cruce latină şi ca dimensiuni va avea 114 metri înălţime, la turla mare şi 80 lăţime.
Este departe de a fi un megaproiect, dacă - spre exemplu - ne raportăm la Catedrala din Ulm, Germania (a Bisericii protestante), provincia Baden Wurttemberg, care este cea mai înaltă din lume, 161,5 metri înălţime, dar şi cea cu cea mai mare capacitate.
La data consacrării, Catedrala din Ulm, în care pot participa la slujbă 20.000 de credincioşi, avea o capacitate de două ori mai mare faţă de populaţia oraşului german!
Cu siguranţă, marile bijuterii arhitecturale au avut partea lor de decădere şi înviere. Catedrala Notre Dame, de exemplu, a dat şi ea partea de jertfă.
„În vremea Revoluţiei Franceze, revoluţionarii francezi au considerat că edificiul este prea înalt, astfel că i-au distrus turla şi au pus un însemn comunist!”, menţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Costă cât 8 kilometri de autostradă
Revenind în spaţiul nostru dâmboviţean, unii arhitecţi care nu au făcut niciun proiect de biserică au mai spus că proiectul este prea scump şi că mai bine am face altceva.
Acestora şi celor care nu doresc acest proiect le spunem că viitorul edificiu, „la roşu”, costă cât 8 kilometri de autostadă, în acest moment.
Le propunem acestora ca, înainte de a arăta cu degetul, să reflecteze întâi la dezastrul urbanistic şi arhitectural pe care l-au făcut în ultimii douăzeci de ani în Bucureşti.
Suntem convinşi că viitoarea noastră Catedrală se va înălţa pe măsură ce românii o vor ridica în sufletele lor.
Va fi „o expresie a spiritualităţii poporului român” sublinia Prea Fericitul Patriarh Daniel şi suntem convinşi că aşa va fi, având în vedere frumoasele biserici pe care le-a ridicat până acum în nordul Moldovei.
„Ei nu au pe nimeni...”, noi Îl avem pe Dumnezeu!
I-am întrebat pe mai mulţi pelerini sosiţi la Biserica Greacă din Brăila dacă doresc o Catedrală a Mântuirii Neamului Românesc? Aflaţi opiniile lor...
Uitaţi, ce catedrală vie e aici!...
„Am auzit de la televizor că nu vor Catedrală, dar ce vor ei, maică?”, a întrebat Nastasia Pârlitu, în vârstă de 74 de ani din Brăila.
„Cum să nu fie catedrală? Uitaţi câtă catedrală vie e aici; e lume venită din toate părţile ţării. Şi suntem la Brăila, dar la Bucureşti?”.
„Păi, eu nu mă pricep, dar toate ţările au ceva cu care să se mândrească. Noi după 1990, am făcut o mândreţe de catedrală la Brăila şi Bucureştiul nu merită?”
„Să fie păcatul lor...”
„Păcatul lor să fie, maică, de nu vor catedrală”, a intervenit în discuţie doamna Maria Avgherino din Brăila.
Dar, ce e treaba lor să încurce treburile?! Noi avem în Biserică ierarhi pregătiţi şi credem că Dumnezeu ne va ajuta să aşezăm o Catedrală frumoasă pe măsura frumuseţii românilor şi în memoria bunicilor şi străbunicilor noştri şi a celor care ˝au murit pentru apărarea neamului în toate timpurile şi pe toate câmpurile de luptă˝, cum zice la Liturghie…”.
Am găsit printre pelerini şi o bucureşteancă şi, fireşte, i-am adresat aceiaşi întrebare. Uşor indignată, doamna care nu a dorit să-şi dea numele ne-a declarat:
„Sunt de acord să zidească o catedrală, dar să o ducă în afara Bucureştiului…”.
Nu a terminat bine bucureşteanca noastră să-şi expună părerea că „au sărit” în ajutor brăilenii şi gălăţenii.
„Dar dintotdeauna Biserica a fost aşezată în mijlocul satului, în centrul oraşului sau al cartierului...”.
„O Catedrală a tuturor românilor trebuie să fie în centrul cel mai important al ţării, în cel mai frumos şi sigur loc din Capitală”, a intervenit gălăţeanca Paraschiva Andrei, în vârstă de 50 de ani, din Costache Negri.
„Oare neamul acesta al nostru nu mai este în stare să se adune în jurul preoţilor, al Patriarhului nostru ca să ridice o Catedrală a Mântuirii Neamului din cauza a tot felul de indivizi care-şi dau cu părerea şi nici nu sunt din Biserica noastră?”.
„Câţiva inşi nu doresc această catedrală, fiindcă ei nu au pe nimeni. Noi îl avem pe Dumnezeu şi atâta vreme cât Dumnezeu ne ţine, avem datoria să ridicăm această catedrală”.
„Să ne pomenim moşii şi strămoşii. Trebuie să avem unde să ne rugăm cu toţii pentru sănătatea şi pacea românilor… Înaintaşii noştri au fost în stare să ridice actuala Catedrală Patriarhală şi noi de ce nu am putea?”.
„Fiindcă unii ţin în loc proiectul. Sunt convinsă că dacă se face o colectă publică şi ar pune fiecare român câte o cărămidă şi tot s-ar ridica...”
„Le lipseşte credinţa...”
„Eu cred că le lipseşte credinţa celor care sunt de părere că suntem prea săraci ca să ridicăm o Catedrală a Mântuirii Neamului”, a spus doamna Georgeta Şerban, în vârstă de 46 de ani, din Brăila.
„Uitaţi cum ne adună Dumnezeu, cred că e bine să se înceapă această catedrală că românii sunt creştini buni…”.
„Dacă bucureştenii nu doresc, deşi nu e cazul să exagerăm, că şi bucureştenii sunt buni creştini, să o aducă la Brăila”, a lansat invitaţia brăileanul Adrian Râmboi, în vârstă de 50 de ani.
„Ne dezgustă discuţiile contradictorii şi cei care le fac sunt împotriva lui Dumnezeu… Dar, noi, brăilenii, avem experienţa unei catedrale care s-a ridicat cu greu, dar s-a ridicat”.
„Dacă bucureştenii nu-s în stare, să vină să o facă la noi!… Trebuie să facem Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Trebuie să lăsăm şi noi ceva copiilor noştri”.
„Au tot mutat locul unde să fie această catedrală, nu una oricare, ci Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, de parcă ar fi pe vremea comuniştilor”, ne-a spus doamna Nadia Ungureanu, în vârstă de 38 de ani, din Brăila.
„Nu am nimic cu cei din fostul regim. Uitaţi, noi îl pomenim şi acum pe fostul primarul Anton Lungu, om important pe vremuri, dar şi după 1990, om de calitate care a făcut foarte multe pentru brăileni”.
„A susţinut Catedrala din Brăila, a susţinut multe biserici şi în plus Brăila era cel mai curat oraş din ţară. Dumnezeu să-l odihnească, noi îl pomenim mereu…”.
„Am venit pentru întâia dată la Brăila, pentru că am auzit despre binefacerile acestei aghesme”, ne-a spus doamna Maria Metehău, din comuna Bălăşeşti, judeţul Galaţi.
„Este nevoie de Catedrala Mântuirii Neamului şi nu cred că trebuie să ne lamentăm cum vor duşmanii Bisericii. Trebuie să ne rugăm mai mult şi să trecem la treabă…”.
„O Catedrală rămâne peste timp, pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Fiecare generaţie s-a identificat cu câte o biserică sau cu o altă lucrare. Noi cu ce ne vom identifica în istorie?”.
„Uitaţi, noi suntem beneficiarii a ceea ce au făcut cei dinaintea noastră şi când ne este greu alergăm la Biserică…”.
Pentru că biserica este locul sacru care ne însănătoşeşte spiritual şi trupeşte, este „spital duhovnicesc, spital de suflete”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Foto: Arhiva Ziarului Lumina
