În a IV-a Duminică de la Învierea Domnului, în Biserica Dreptmăritoare, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, s-a citit Evanghelia Slăbănogului de la Vitezda. Un fapt de viaţă, pe care ni-l face cunoscut Sfântul Apostol Luca, dar şi Apostolul Dragostei - Sfântul Evanghelist Ioan - acesta fiind martorul direct al propovăduirii, pătimirii, Răstignirii, Învierii şi Înălţării la Cer a Mântuitorului.
În linii mari, la scăldătoarea Vitezda (sau Betesda, care se tălmăceşte din ebraică prin oraş, cartier, casa milei), într-o anume zi, cercetătorii spun că la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii - se adunau „şchiopi, orbi şi uscaţi” (Ioan 5, 3).
Într-un anumit moment al zilei, un înger venea şi tulbura apa şi cel care intra întâi se vindeca. Şi de această dată, la Vitezda ajunge un „Slăbănog” care suferea de 38 de ani; nu reiese că ar mai fi ajuns la scăldătoare, dar Dumnezeu l-a văzut, trimitându-L pe Fiul Său - Cuvântul Întrupat... „Vrei să te faci sănătos?”, îl treabă Iisus Hristos. Cel bolnav ocoleşte răspunsul, văitându-se: „Doamne, nu am om...” „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”, îi spune Mântuitorului (Ioan 5, 7-8). Şi aflăm că slăbănogul îndată s-a făcut sănătos... „Evanghelia acestei duminici nu este o simplă istorioară, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
Nu este nicio relatare; ea ne arată o faptă de viaţă, ne arată cât de aproape este Mântuitorul de noi, în viaţa, în existenţa noastră. Şi pentru a ne arăta aceasta, El ne pune în faţa unor oameni bolnavi, pentru că boala are multe feţe...”
În contextul biblic al Evangheliei slăbănogului de la Vitezda, Arhiereul nostru a revenit asupra unei teme veşnice am spune; aceea a sănătăţii noastre spirituale care implică şi o sănătate trupească; numai când există integritate morală, atunci suntem şi sănătoşi trupeşte.
Arhiereul nostru a subliniat întrebarea Mântuiutorului: „Vrei să te faci sănătos?” Numai dacă doreşti, întâi cu mintea, înlăturând gândurile negre, şi apoi punând în practică acel gând bun, numai atunci te poţi însănătoşi. „Când încercăm să pătrundem în starea acestui om ne cutremurăm, a continuat Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian.
Slăbănogul avea o durere nu de o zi, nu de o săptămână, nu de un an sau doi sau zece, ci de treizeci şi opt de ani... În tot acest timp, nu a găsit om. El este un model pentru noi, un model al răbdării. Aceasta este o mare taină pe care o introduce evanghelia de astăzi şi care are în ea o pedagogie, o lecţie. Boala asumată îi conferă bolnavului o robusteţe de erou, de martir al răbdării...”
Şi observăm că în absenţa omului, vine Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu Cuvântul Întrupat care - în mare Sa taină - îl vindecă pe Slăbănog. „Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie avea o vorbă la această evanghelie. «Nu ai om? Uite, în absenţa omului, vine Însuşi Dumnezeu la tine!
De ce nu ai ştiut că Dumnezeu era în tine când ai răbdat treizeci şi opt de ani. El ţi-a dat puterea să rabzi, El te-a ajutat»...” Prin Evanghelia slăbănogului, asemeni şi celorlalte evanghelii, Mântuitorul ne dezvăluie nu semne, ci fapte ale Sale, iar această trecere de la semne la fapte este trecerea de la aşteptarea mesianică la eshatologie. Înţelegem că Fiul lui Dumnezeu face pe cele ale Tatălui. Însuşi Mântuitorul va spune: „Nu caut voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis”. (Ioan 5, 28-30)
Şi potrivit unei rânduieli locale, în această zi, membri unor asociaţii ale semenilor cu nevoi speciale au venit la Catedrală, aduşi în cărucioare de prieteni, de rude sau vecini. Prezenţa lor ne-a întărit încă o dată ideea că atunci când crezi cu tărie în Dumnezeu, nu eşti bolnav...
Oaspeţii au primit daruri duhovniceşti şi materiale, dar cel mai frumos dar a fost că Înalt Prea Sfinţitul Casian a vorbit cu ei, i-a mângâiat pe creştet şi i-a îmbărbătat să nu se lase doborâţi de durerile trupeşti...
Foto: Arhiva ADJ
