Uimitorul V. A. Urechia, gălățeanul de Nobel, omagiat astăzi

Uimitorul V. A. Urechia, gălățeanul de Nobel, omagiat astăzi
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Chiar astăzi, 15 februarie, ar fi împlinit… 187 de ani. Dacă nu credeți în valoarea sa științifică, extraordinară, să spunem că "Istoria româniloru în Dacia", o curajoasă investigație, încă inedită pentru cititorul obișnuit, în 14 volume, a fost licitată pe "Historic paper treasures & collectibles" și s-a adjudecat cu 2.800 de euro.

Născut la Piatra Neamț, savantul Vasile Alexandrescu Urechia (1834-1901), alias Vasile Popovici, fiu de clucer - păstrător al cămărilor domnești, gălățean prin adopție, a fost primul român nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, chiar la prima sa ediție, în 1901. Și doar moartea sa a împiedicat atunci Galațiul să se bucure de premiu! Că ar fi primit uriașa distincție o demonstrează și faptul că alți colegi de-ai săi din conducerea Uniunii interparlamentare de la Bruxelles aveau să acceadă la premiu abia în anii următori. De pildă, în 1902 a fost recompensat prietenul său elvețian Charles Albert Gobat, secretar general Uniunii și secretar de onoare la Permanent International Peace Bureau din Berna.

E. S. Hans Klemm, ambasadorul SUA la București, care aducea în 2016 o donație Bibliotecii, a exclamat "Wow!" atunci când l-am informat despre Nobelul gălățeanului! Mai mult invidia, decât binemeritata admirație!

Prof. Nedelcu Oprea (1930-2009), regretatul director, vreme de 35 de ani, al Bibliotecii Județene "V. A. Urechia", îmi semnala cândva, în timp ce lucra în biroul său la "Monografia Bibliotecii "V.A. Urechia"", că va consemna în cartea sa descoperirile unui fost învățăcel al său, care găsise corespondența lui Urechia, senatorul gălățean ce participase la fondarea unui început al viitorului Parlament al UE. În articolul său "A Romanian Aspirant to the Nobel Prize for Peace - V. A. Urechia", conf. univ. dr. Anisoara Popa, de la Universitatea "Danubius", scria că Urechia "a vibrat la nevoile timpului său, un poli-istoric, preocupat de istorie și filologie, prin educație și politică, prin literatură și mesianism cultural". Urechia a fost, până la stingere, președinte al grupului parlamentar român la Uniunea interparlamentară. "Înființată în 1889, uniunea a fost printre primele organizații politice mondiale care au promovat conceptele de pace și arbitraj internațional", explică cercetătoarea gălățeană. "Pana lui Maiorescu i-a denaturat foarte mult efigia și orice revenire la figura acestui învățat a fost afectată de acest mod de a-l privi. Contemporanii istoricului l-au cunoscut pe om, au fost martori ai activității sale, dar imaginea care a ajuns la noi despre el este mai mult opera adversarului său decât a propriilor sale activități", conchidea cercetătoarea Anișoara Popa.

Și câte întâmplări ar mai merita evocate... Ne-ar interesa barem culise fascinante ale cofondatorului Academiei? Precum căsătoria sa cu Francisca Dominica de Planohe, fiica doctorului personal al reginei Isabela a II-a a Spaniei, sau drama fiicei sale și a iubitului său, care a incendiat ziarele, despre subversivul ziar "Opiniunea", scos de Urechia în timpul Revoluției pașoptiste chiar la Paris, corespondența sa cu celebrul conte Cavour, premier al Italiei, prietenia cu poeții lumii, scrierile sale literare… Sau, de pildă, că turcii îi pregătiseră... o spânzurătoare atunci când savantul a riscat să treacă în Bulgaria aflată sub suzeranitatea Sublimei Porți, pentru a încuraja și a strânge legăturile cu românii cărora li se persecuta limba maternă. Atunci, gălățeanul prin adopție i-a replicat prietenului care îl pusese în gardă că... nici măcar nu avea cavou la Galați. Păi, dacă era nemuritor?!

Citit 2278 ori Ultima modificare Luni, 15 Februarie 2021 17:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.