A plecat către Marea de Dincolo, la cei 81 de ani furtunoși ai săi, scriitorul, fondatorul cultural și navigatorul de Atlantic Corneliu Antoniu. Nu demult, apăruse zvonul că ar fi decedat, iar incomodul poet, exploziv, vehement, dezamăgit uneori de ”viteza” lentă a concitadinilor săi, se lupta de fapt dureros cu boala care îi răpea puterile, fusese chiar re-operat, dar de fapt ”naviga încă”...
Cu desfășurări incredibile în țară și în străinătate, era craioveanul care a întemeiat la Galați ceea ce alți gălățeni nu cutezaseră și nu izbutiseră: prima filială a Uniunii Scriitorilor din România, ba chiar pentru două orașe, Galați și Brăila: numeroasa Filială a USR Sud-Est! După Revoluție, fostul marinar pe navele flotei de pescuit de pe marele Atlantic, dar și constructor, în țară și în Belgia, fonda, din banii munciți de el în lumea străină, o revistă culturală particulară, care avea să devină un brand complex: revista de cultură ”Antares”, publicație sub egida Uniunii Scriitorilor din România, bugetată apoi de edili și iar lăsată pe cheltuiala fondatorului și a unor prieteni scriitori. Revistă denumită după numele celei mai strălucitoare stea din constelația Scorpion. Același nume îl va purta și editura Fundației Antares, al cărei director și fondator a fost, precum și Festivalul internațional ”Serile de poezie ale revistei Antares”, pe care l-a inițiat, cu oaspeți, unii călătorind aici an de an, din Europa, Israel, Egipt ori tocmai din America de Sud. Cu o culegere în mai multe limbi, la fiece ediție a festivalului care se desfășura, cu sprijinul Primăriei Galați și al Consiliului Județean Brăila, itinerant în porturile Galați, Brăila, Isaccea și Sulina. A înființat premii, care ajungeau la scriitori din țară și din străinătate, precum cel de rezonanță veche, tracică, Ordinul Internațional al Cavalerilor Danubieni, începând cu ´97, turnat în aur. Greu de recompus, în continuare, acel mozaic cultural, deseori în pericolul de a nu primi finanțarea la timp pentru a primi păsările călătoare ale poeziei venite din lume, iar acum amânat de pandemie. Reconfirmat în cinul de președinte al Filialei Uniunii Scriitorilor din România, a primit numeroase premii naționale și a fost invitat la festivaluri naționale și internaționale. A scris poezie, pusă și pe portativ, publicată în volum, în reviste sau chiar pentru public on line, a publicat roman, eseuri, filipice.
Născut în 1940, primul an de război, supărător pentru mulți, cu un curaj fără centură de siguranță, chiar și-a aruncat carnetul PCR pe vremea când era director de cinematograf, a fost arestat în ´87, în urma unei greve a foamei pentru drepturile omului, nemaifiind angajat. A cerut, în 1990, azil politic în Belgia, s-a reîntors în țară, la Galați, în 1996, ”aprinzând” Antaresul. Licenţiat în Filosofie al Universităţii „Dunărea de Jos”, decorat în 2004 cu Meritul Cultural în rang de Cavaler, a fost numit Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi.
A făcut de toate în viață, cum nu te aștepți: a fost şef de staţie meteo, muncitor, maistru, diriginte de şantier de construcții… A debutat în revista culturală ”Tomis”, în ´65, cu poezia ”Muzeum”, și editorial în ´78, cu volumul „Ascunsa ninsoare”, la prestigioasa Editură ”Cartea Românească”.
Branșat la poezia epocii actuale, trecut în dicționare, criticul literar și prozatorul Andrei Grigor (alias prof. Nicolae Ioana) îl descrie în ”Dicționarul general al literaturii române” drept ”un elegiac modern care consolidează generația șaptezecistă în dimensiunea ei reflexivă.” Regretatul critic gălățean Viorel Ștefănescu îl descria în volumul ”Filografii”: ”Personalitatea puternică și atitudinile sale, nu de puține ori radicale, precum și limba șfichiuitoare care nu prea iartă prostia, mediocritatea, imposture și alte tare omenești, fac din Antoniu o persoană publică incomodă”, în același timp însă, ”omul e sensibil la valoare, iar atunci când decelează e în stare de toleranță, de o generozitate și chiar tandrețe manifestă, pe care altminteri nu i le bănuiești.” Rămâne chiar și în amintirea celor care nu l-au ”văzut”!
