Sărbătorea Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor Neamului Românesc au dat prilejul elevilor din şcolile noastre să se reîntâlnească în rugăciune la Altarul Veşniciei din istoricul cimitir gălăţean „Eternitatea”.
De aceea, procesiunea din anul Domnului 2010 s-a constituit într-o adevărată „paradă” a bunului simţ şi a bunului gust românesc.
Câteva sute de elevi din şcolile şi liceele noastre - însoţiţi îndeosebi de profesorii de religie - cu flori în mâini, după o zi obositoare de şcoală, au dat candoare alaiului ce a însoţit procesiunea de Ziua Eroilor Neamului între Biserica „Înălţarea Domnului” şi Cimitirul „Eternitatea”.
Două sărbători mari, într-o zi mare
Spre deosebire de ceilalţi ani, de această dată, după slujba arhierească de pomenire a Eroilor Neamului Românesc, Înalt Prea Sfinţitul Casian i-a invitat mai întâi pe elevii gălăţeni în cripta din Cimitirul „Eternitatea”, loc ce marchează Altarul de Jertfă al eroilor căzuţi la datorie.
A fost un moment plin de emoţie, pentru cei mici şi pentru cei mari, când cu rugăciune arhierească, elevii s-au închinat în locul unde sunt pomenite numele celor care s-au jertfit pentru mari idealuri: libertate, neatârnare, unitate şi suveranitate…
Astfel, sutele de nume ale eroilor noştri ştiuţi şi neştiuţi - înscrise pe tablele de marmură din cripta cimitirului gălăţean sunt de veacuri înscrise pe „tablele de carne ale inimii” (Apostolul Pavel) întregului neam ortodox, românesc.
„De ce astăzi sunt prezent aici?”, a întrebat deloc retoric Cristian Strat, clasa a IX-a la Colegiul Naţional <>.
„Pentru că sunt două sărbători mari pentru noi, românii ortodocşi: Înălţarea Domnului care este cea mai importantă sărbătoare ce vine imediat după Paşte, iar Ziua Eroilor Neamului nostru Românesc - şi aceasta - este zi sfinţită cu jertfa de sânge pe care au dat-o în lupte miile, milioanele de eroi ştiuţi şi neştiuţi, făcuţi una cu pământul pentru apărarea pământului românesc”.
„Hristos jertfit pe cruce precum un miel este primul exemplu de jertfelnicie, iar Ziua Eroilor este o punere în practică a modului cum înaintaşii noştri au mărturisit Crezul Ortodox, cum şi-au demonstrat calitatea de fii ai lui Dumnezeu”, ne-a spus Matei Alexandru, clasa a IX-a la CNMK.
„Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Cel care ne-a dat viaţa de după moarte, veşnicia”.
„În această idee trebuie să avem şi noi mai multă dragoste pentru Biserica Sa şi pentru cei care s-au jertfit în istorie, pentru ca noi astăzi să sorbim în pace această sărbătoare”, a mărturisit eleva Mirela Sandu, clasa a IX-a la CNMK.
„Sărbătoarea aceasta care se ţine întotdeauna la patruzeci de zile de la Învierea Domnului are o dublă semnificaţie: este a Domnului şi a Eroilor noştri ştiuţi şi neştiuţi care şi-au lăsat trupul pe câmpul de luptă, au murit pentru ţară dintr-un înalt ideal”, ne-a spus domnişoara Viorica Dumitrache, profesoară de religie la CNMK.
„Cele două sărbători nu pot fi separate şi ele trebuie cinstite ca atare cu smerenie, cu demnitate creştinească şi în respect faţă de tot ce-i românesc şi nepieritor…”.
„Şi noi am venit cu doamna profesoară de religie ca să aducem flori eroilor care au murit în toate războaiele pentru apărare a fiinţei româneşti”, ne-au spus Radu Verga, elev în clasa a V-a la Colegiul Naţional „Costache Negri” din Galaţi.
Nu toţi copii au venit însă în mod organizat la dubla sărbătoare a românilor.
Unii dintre ei erau însoţiţi de părinţi sau de bunici. „Am venit cu tata şi sunt impresionată de toată desfăşurarea militară”, ne-a spus Andreea, un copil de la Liceul Sportiv, în vârstă de opt ani...
Amintiri din Război
Alături de tinereţe, i-am găsit şi pe bravii noştri veterani de război. „Ne mai desparte doar o lună până la 22 iunie, când Antonescu ordona Armatei Române să treacă Prutul”, îşi amintea locotenentul în rezervă Ştefan Boldea.
„În misiunea mea pe front, la un moment dat m-am ocupat de înmormântarea soldaţilor căzuţi la datorie...”.
„Astăzi îmi este prezentă în amintire imaginea unui soldat german care purta la buzunarul de la piept o fotografie în care erau soţia şi un copil. I-am îngropat pe toţi creştineşte”.
„Acum în cerul lui Dumnezeu sunt toţi prieteni... Astăzi nu războiul ne distruge, ci interminabilele războie dintre noi”.
De peste jumătate de veac, pe front, armele au tăcut. Ziua Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor Neamului sunt acum front al recunoştinţei şi al rugăciunii.
Doar Hristos, de două milenii ne îndeamnă, nu ne ordonă, să trecem de la necazuri la bucurii, de la micimile omeneşti la înălţimile cereşti, de la moarte la viaţă veşnică, fiindcă El este Viaţa, este Izvorul viu - dătător de viaţă veşnică şi speranţă.
Altar de Jertfă
„Eroii noştri s-au jertfit pentru că au crezut într-un destin luminos al Patriei Române”, spunea Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, în contextul sărbătorii din acest an.
„Acest popor a învăţat din tată în fiu să-şi respecte înaintaşii, iar astăzi înţelegem de ce mergem la mormintele lor ca la Altare de Jertfă, pentru ca astfel să picure şi din noi puţină recunoştinţă”.
„Astăzi, se pare că nu ne mai impresionează jertfa lor, pentru că uităm repede că dragostea de patrie şi de ţară sunt înscrise în fiinţa noastră spirituală, în istoria noastră…”.
„Astăzi înţelegem că eroii sunt nemuritori prin darul lui Dumnezeu, prin istoria jertfelnică a Patriei Străbune, prin recunoaşterea şi mărturisirea valorilor creştine”.
„Şi doar atunci când suntem noi, adevăraţi români, doar atunci când dăm slavă lui Dumnezeu şi ne cinstim trecutul şi înaintaşii, doar atunci dăm dovadă că jertfa lor nu a fost zadarnică…”.
