Eminescu și Poezia, în ploaie

Eminescu și Poezia, în ploaie
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ploaia torențială căzută în vârtejuri ieri-dimineață și stropii amenințători care păreau să anunțe continuitatea averselor chiar și la ora propusă de organizatori, ora 10,00, pentru omagierea Poetului Național, au făcut imposibilă desfășurarea ceremoniilor tradiționale și uneori formale de la statuia lui Mihai Eminescu din parcul cu același nume!

Nu țin minte ca, într-o viață de om, să mai fi apucat vreo întrerupere a acestei omagieri mai mult decât centenare, însă ieri, pe lângă ”vântul” pandemiei încă prezente, frigul și ploaia au barat întâlnirea bucuroasă și lejeră a iubitorilor de poezie, a dascălilor și a copiilor, a autorităților. În schimb, ieri au contribuit, cu mici omagii aduse de doar câțiva gălățeni ceva mai curajoși, veniți la statuie cu buchețele de flori sau doar cu aparate de fotografiat ori cu telefoane mobile. Am putut vedea și coroane de flori de la Consiliul Județean și de la Biblioteca ”V. A. Urechia”, alături de buchete anonime. Un grup de absolvenți de școală a anului 1969 își dăduseră mai târziu întâlnire la Statuie – tot ceva tradițional… În fond, au rămas niște omagii sincere, fără mari discursuri, cu un aer liber, de normalitate, cu oameni păsători și fără de mofturi, în orașul în care tânărul Eminovici a călcat doar de două ori!
Evenimentul, la care a trebuit să se renunțe fortuit, fusese inițiat de Consiliul Județean Galați, Primăria Municipiului, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, instituția de cultură care pune întotdeauna la dispoziție fanfara și amplificarea pentru cei care vorbesc la microfon, la statuie.
La cei 132 de ani de la plecarea spre aștri a ”Luceafărului Poeziei românești”, putem însă trage linie și să constatăm că soclul statuii făurite de Frederik Stork rămâne tot crăpat! În plus, ghirlandele din hârtie colorată, umezite de ploaie, ”au plâns” pe brațul Muzei mereu agresate, pe soclul statuii și chiar pe pieptul Poetului, umplându-l parcă de sânge… Chipul Poetului rămâne și el tot mai înnegrit de poluare. Bine că măcar poezia sa strălucește în continuare, de sub orice tristă cenușă!

Citit 508 ori Ultima modificare Joi, 17 Iunie 2021 00:57

1 comentariu

  • postat de Mihai Eminescu
    Miercuri, 16 Iunie 2021 00:40
    89.137.230.***
    Stiati ca Eminescu a fost ucis si denigrat atat de mult de dusmanii vremii incat si astazi mai sunt naivi si necunoscatori care mai cred ca a avut sifilis?
    Stiu ce forte au dorit si infaptuit moartea lui. Pe langa faptul ca a fost otravit moartea a venit de la o lovitura puternica la cap aplicata de un individ cat era internat. Se stie ca s-a spus : - Mai potoliti-l odata pe Eminescu !
    Eminescologii care au studiat documentele si marturiile scrise ale vremii confirma toti ca a fost asasinat si sunt numeroase dovezi despre asta si pe internet.
    Cum actioneaza dusmanii : Prima data incearca sa te corupa, apoi incearca sa te denigreze si sa te decredibilizeze sau sa te discrediteze , apoi daca nici asa nu merge se aplica lichidarea fizica prin otravire in special.
    Cu aceasta ocazie informez si dusmanii mei ca nu au sanse cu mine decat daca ma lichideaza.
    Viu fie numele tau poet national Mihai Eminescu ! Nu te vom uita!

    " De la Nistru pân' la Tissa
    Tot românul plânsu-mi-s-a,
    Că nu mai poate străbate
    De-atâta străinătate.
    Din Hotin şi pân' la mare
    Vin muscalii de-a călare,
    De la mare la Hotin
    Mereu calea ne-o aţin;
    Din Boian la Vatra-Dornii
    Au umplut omida cornii,
    Şi străinul te tot paşte
    De nu te mai poţi cunoaşte.
    Sus la munte, jos pe vale
    Şi-au făcut duşmanii cale,
    Din Sătmar pân' în Săcele
    Numai vaduri ca acele.
    Vai de biet român săracul!
    Îndărăt tot dă ca racul,
    Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
    Nici îi este toamna toamnă,
    Nici e vară vara lui,
    Şi-i străin în ţara lui.
    De la Turnu-n Dorohoi
    Curg duşmanii în puhoi
    Şi s-aşează pe la noi;
    Şi cum vin cu drum de fier
    Toate cântecele pier,
    Zboară păsările toate
    De neagra străinătate;
    Numai umbra spinului
    La uşa creştinului.
    Îşi dezbracă ţara sânul,
    Codrul - frate cu românul -
    De secure se tot pleacă
    Şi izvoarele îi seacă -
    Sărac în ţară săracă!

    Cine-au îndrăgit străinii,
    Mâncă-i-ar inima câinii,
    Mânca-i-ar casa pustia,
    Şi neamul nemernicia!
    Ştefane, Măria ta,
    Tu la Putna nu mai sta,
    Las' arhimandritului
    Toată grija schitului,
    Lasă grija sfinţilor
    În sama părinţilor,
    Clopotele să le tragă
    Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
    Doar s-a-ndura Dumnezeu,
    Ca să-ţi mântui neamul tău!
    Tu te-nalţă din mormânt,
    Să te-aud din corn sunând
    Şi Moldova adunând.
    De-i suna din corn o dată,
    Ai s-aduni Moldova toată,
    De-i suna de două ori,
    Îţi vin codri-n ajutor,
    De-i suna a treia oară
    Toţi duşmanii or să piară
    Din hotară în hotară -
    Îndrăgi-i-ar ciorile
    Şi spânzurătorile! "
    0
    1
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.