Ploaia torențială căzută în vârtejuri ieri-dimineață și stropii amenințători care păreau să anunțe continuitatea averselor chiar și la ora propusă de organizatori, ora 10,00, pentru omagierea Poetului Național, au făcut imposibilă desfășurarea ceremoniilor tradiționale și uneori formale de la statuia lui Mihai Eminescu din parcul cu același nume!
Nu țin minte ca, într-o viață de om, să mai fi apucat vreo întrerupere a acestei omagieri mai mult decât centenare, însă ieri, pe lângă ”vântul” pandemiei încă prezente, frigul și ploaia au barat întâlnirea bucuroasă și lejeră a iubitorilor de poezie, a dascălilor și a copiilor, a autorităților. În schimb, ieri au contribuit, cu mici omagii aduse de doar câțiva gălățeni ceva mai curajoși, veniți la statuie cu buchețele de flori sau doar cu aparate de fotografiat ori cu telefoane mobile. Am putut vedea și coroane de flori de la Consiliul Județean și de la Biblioteca ”V. A. Urechia”, alături de buchete anonime. Un grup de absolvenți de școală a anului 1969 își dăduseră mai târziu întâlnire la Statuie – tot ceva tradițional… În fond, au rămas niște omagii sincere, fără mari discursuri, cu un aer liber, de normalitate, cu oameni păsători și fără de mofturi, în orașul în care tânărul Eminovici a călcat doar de două ori!
Evenimentul, la care a trebuit să se renunțe fortuit, fusese inițiat de Consiliul Județean Galați, Primăria Municipiului, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, instituția de cultură care pune întotdeauna la dispoziție fanfara și amplificarea pentru cei care vorbesc la microfon, la statuie.
La cei 132 de ani de la plecarea spre aștri a ”Luceafărului Poeziei românești”, putem însă trage linie și să constatăm că soclul statuii făurite de Frederik Stork rămâne tot crăpat! În plus, ghirlandele din hârtie colorată, umezite de ploaie, ”au plâns” pe brațul Muzei mereu agresate, pe soclul statuii și chiar pe pieptul Poetului, umplându-l parcă de sânge… Chipul Poetului rămâne și el tot mai înnegrit de poluare. Bine că măcar poezia sa strălucește în continuare, de sub orice tristă cenușă!
