* Deunăzi i-am întâlnit pe gălăţenii din satul Ireasca, Gohor, la ei acasă *
Învecinată la nord cu comuna gălăţeană Priponeşti, iar la vest cu comuna Tănăsoia, din judeţul Vrancea, Ireasca pare locul în care nu se întâmplă nimic. Şi totuşi, mica localitate, aruncată între coline molcome şi păduri, cu doar 90 de familii şi peste 300 de suflete, prin Grădiniţa parohială „Sfinţii Împăraţi” are permanent o rază de lumină.
Preotul paroh Emilian Gotu a fost omul providenţial care în urmă cu 8 ani, cu binecuvântarea Arhiepiscopului locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian, a reanimat aşezarea. Cel puţin în acest moment, Biserica satului şi Grădiniţa parohială sunt raza de speranţă pentru localnici.
„Ne-am bucurat când părintele Emilian Gotu a înfiinţat Grădiniţa parohială «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena»”, ne mărturisea doamna Aneta Chetronea, una dintre învăţătoarele care a predat buchea cărţii copiilor din Ireasca, vreme de 6 ani.
„A fost unul din gesturile care a dat localnicilor mai multă speranţă şi siguranţa că fiii acestei aşezări au unde învăţa. Am predat aici 6 ani şi aş reveni cu drag la această şcoală, deşi - încă de anul trecut - merge vorbă că vor desfiinţa clasa comasată de la Ireasca. Acest fapt va mări numărul celor care vor abandona şcoala”.
Uite aşa, încă de la primele momente ale sosirii noastre la Ireasca, unde se desfăşura sărbătoarea Grădiniţei parohiale „Sfinţii Împăraţi Constatin şi Elena”, am luat cunoştinţă de durerile localnicilor.
De grija lor mare pentru viitorul propriilor copii, copii care, din toamnă, vor fi nevoiţi să străbată kilometri întregi până la Gohor, reşedinţa comunei, ca să înveţe.
Sărăcie estompată cu generozitate
În speranţa că cei mai tineri cetăţeni ai comunei vor avea mai multe şanse, am intrat în atmosfera sărbătorii, unde animatori au fost cei 16 preşcolari ai Grădiniţei parohiale.
Copiii, cu frumuseţea şi naivitatea vârstei, ne-au introdus în lumea copilăriei prin rugăciune, vers şi poezie. Copilărie, copilărie, însă programul prezentat a avut şi o notă autocritică, fiindcă micii artişti nu au ocolit micile şi marile lor scăpări, cum ar fi neascultarea, fuga de şcoală...
„Ne place aici, la grădiniţă, pentru că toţi ne-am bucurat de grija părintelui Emilian. În acest loc am învăţat să fim mai buni, să ne respectăm între noi, să fim prietenoşi...”, ne povestea G. Stratulat, acum elev în clasa a IV-a.
Privite din interiorul... grădiniţei, prin ochii copiilor, problemele ireştenilor par inexistente.
În realitate, o sărbătoare cum a fost cea de zilele trecute, i-a ajutat să uite - pentru câteva ore - de sărăcia care le dă târcoale, de nevoile zilnice, de grijile ce cresc de la o zi la alta, unii dintre ei neavând niciun venit şi fiind puşi în imposibilitatea de a-şi creşte copiii.
Noroc însă de prieteni, de oamenii dragi care nu au uitat că sărăcia poate fi estompată prin generozitatea unor oameni aleşi.
„În toţi aceşti ani ne-au fost alături şi au susţinut activitatea grădiniţei noastre câţiva oameni de suflet. Primul este Înalt Prea Sfinţitul Casian, care a susţinut constant demersurile noastre. Am avut-o şi o avem alături pe marea noastră artistă de muzică populară Mioara Velicu, fiică a satului, care revine cu drag la Ireasca şi care a susţinut inclusiv activităţile de astăzi...”, ne spune părintele Emilian Gotu.
Între dăruitorii de bază se află şi domnul Ghiţă Bostan, directorul de la SC Atfab Tecuci, care a susţinut nu numai activitatea grădiniţei, dar şi importante lucrări la restaurarea Bisericii din satul Ireasca, sfânt locaş ridicat de moşii şi strămoşii acestei comunităţi în anul 1904.
La Ireasca, pe lângă necazuri, griji şi nevoi, oamenii ştiu să se bucure din gesturile simple şi faptul că Biserica, prin părintele Emilian Gotu, se ocupă de educaţia celor mai mici cetăţeni ai comunităţii, le dă motive să creadă că Dumnezeu va rămâne pentru ei o sursă de Lumină. Şi unde este Lumină, este şi speranţă...
