* Teatru-forum, „piese” - unicat * Reeducare prin teatru * Tinerii de la Penitenciarul Tichileşti şi… soarta mobilă * O piesă deschisă, schimbată de elevi *
Şeful clanului de cartier îi dă puştiului cutia cu droguri! Băiatul întinde mâna… Profesorul-joker bate din palme şi cei doi încremenesc: din sală, un elev a ridicat mâna, semn că vrea să-l înlocuiască pe unul dintre actori, pentru a veni cu o replică nouă, care ar putea schimba piesa, ar putea schimba viaţa…
Interesantă formă de spectacol, n-am mai văzut aşa ceva! Cei care ispăşesc, jucându-şi practic viaţa în faţa tinerilor expuşi tentaţiilor… Vi-l închipuiţi, de exemplu, pe Jean Constantin, puşcăriaş „pe bune”, jucând rolul de deţinut?
Grupul Şcolar de Marină din Galaţi a fost săptămâna trecută gazda unui eveniment neobişnuit: realizarea unui spectacol de teatru al străzii, fără text scris, cu replici din realitate, în care actorii, „băieţii răi” (opresorul şi aliaţii săi), victima şi prietenii săi, precum şi personajele neutre au fost interpretate de actori amatori din Centrul de reeducare minori de la Tichileşti.
Publicul a intervenit în povestea de bază, clasica intrare a unui tânăr pe căi greşite (şi-a dorit să-şi cumpere o cameră foto, părinţii lucrau în străinătate, bunicul nu i-a dat bani şi puştiul a apelat la un interlop care i-a cerut în schimb să distribuie droguri), intrând pentru câteva minute în pielea unuia din personaje – mai puţin opresorul! – şi încercând să-l determine să se răzgândească.
Doi dintre actorii-deţinuţi au jucat şi în filmul lui Florin Şerban „Eu când vreau să fluier, fluier”. Altul a fost elev al şcolii gălăţene şi a călcat greşit... Poate povestea depănată era chiar a lui…
Oricum, schimbările în distribuţie, schimbarea poveştii prin intervenţia actorilor-spectatori (câţiva dintre elevii care au intrat în joc erau membri ai trupei de teatru condusă de profesorul Gabriel Gherbăluţă) au făcut ca dintr-un sfert de ceas întâmplarea să ajungă la vreo două ore.
În care sala de clasă în care s-a jucat a fost atât de plină, încât a trebuit închisă uşa. Şi străjuită de unul dintre poliţiştii reali care au urmărit jocul de pe margine.
O sală în care nu mai ştiai cine este privat de libertate şi cine e liber, cu toţii fiind îmbrăcaţi „cool”.
Jokerajul – administrarea jocului, cu regurile sale stricte – a fost făcută de profesorul Gherbăluţă, care conduce trupa şcolii, multipremiată.
Un proiect de reabilitare
Un ONG – Asociaţia A.R.T Fusion, împreună cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi trupa “The Best” a minorilor internaţi la Penitenciarului Tichileşti au făcut posibil totul.
“Teatrul-forum a apărut în 1960. E vorba despre un teatru de atitudine, în care spectatorii sunt invitaţi să se implice în acţiunea piesei”, a explicat la început profesorul Gherbăluţă.
Ministerul de Finanţe a finanţat proiectul prin care 120 de tineri din 3 centre de reeducare şi 3 penitenciare pentru minori şi tineri îşi joacă experienţa. Primul spectacol din proiect a fost aici, la Galaţi, urmând Târgu Mureş.
Proiectul face parte dintr-un program, E.X.I.T. II, pentru socializare, pentru reabilitare şi reintegrare, desfăşurat în centrele de reeducare pentru minori din Buziaş, Craiova, Găeşti, Târgu Mureş, Târgu Ocna şi Tichileşti. Un grup de 16 tineri deţinuţi a fost împărţit în timpul spectacolului gălăţean, unii jucând, alţii aplaudând din sală.
Raluca Baciu, coordonatoarea proiectului E.X.I.T. II, şi Roxana Turcu, asistentă de proiect, sunt foarte tinere, dar par să se simtă în largul lor în această lume mărginită de gratii, prin care acum pătrunde Teatrul. Ne-au spus că sunt la o a doua colaborare cu penitenciarele, după un festival de teatru clasic.
„E.X.I.T. II îi ajută pe aceşti tineri, între 16 şi 22 de ani, să se reabiliteze, să socializeze chiar înainte de a ieşi din detenţie. Teatrul-forum este o repetiţie pentru viaţă”, spune coordonatoarea.
Un prim pas a fost să-şi identifice problemele, chiar în penitenciar. „Cred că o mare parte dintre ei şi-au jucat chiar propriile roluri”. Unii chiar au talent!
„Băieţi răi” care joacă băieţi răi pentru copii buni
Noi am vizionat, ei au trăit! „Opresatul” din piesă, Ionuţ, nu s-a lăsat înduplecat să renunţe la rolul de coruptibil şi s-a amuzat să joace realist.
„Dacă aş mai avea ocazia, aş mai juca teatru… Aici am învăţat, în liceul ăsta. Eram în clasa a zecea când m-au arestat, cred că am să termin liceul la seral. Acum a fost o ocazie de a mai păcăli puşcăria, de a trăi puţin în libertate… ”
„Opresorul”, George - puternic, tatuat, aparent fioros, a avut doi contraconcurenţi pentru rol, care „n-au avut faţă aşa, mai răutăcioasă”.
Acum îşi dă seama că poate controla pe cei de pe scenă şi asta îi place: “Nu m-am dus niciodată la teatru, nu eram interesat deloc. Mi-a plăcut ce-am făcut acum : m-am impus ca şi când aş fi nervos, aş fi rău, aş fi mafiot”.
„Aş putea juca şi băieţi buni – am mai jucat teatru, la un sfârşit de an şcolar, în clasa a cincea rolul unui bătrân, un opresat”, spune opresorul.
Luna viitoare va fi liberat. Ar juca, spune, de plăcere, fără bani, în teatru sau în film. Dar de trăit, probabil că va trebui să trăiască din zidărie. Sau se va face bucătar. „Am voinţă - dacă ai voinţă, poţi orice!”
