* (se dedică poetului Daniel Corbu) *
Urletul câinilor îmi taie pofta de moarte.
Visez că trăiesc printre tomberoane
când nişte oameni răscolesc
marile descoperiri ale lumii.
Urletul oamenilor
îmi taie calea spre viaţă.
Fug oriunde, fug oricând,
fug printre marile minuni ale lumii
şi-mi pare rău că nu pot să urlu,
că nu pot înţelege ce vrea să spună
profesorul printre tomberoane şi minuni.
Ce oameni şi ce câini
cu treisutedemiidelumânări pe secundă
merg la biserică şi strigă în şoaptă:
iartă-i, Doamne, că ştiu ce fac!
