Biserica gălăţeană „Sfânta Muceniţă Ecaterina” este într-o fază finală de restaurare şi unul dintre gălăţeni ne-a sesizat faptul „că faţada celor două turle mici nu se încadrează în stilul arhitectural al sfântului locaş”. Este firească grija gălăţenilor, fiindcă Biserica „Sfânta Ecaterina şi Sfântul Modest” este unicat în oraşul Galaţi, arhitectural „îmbinând elemente neo-bizantine cu cele alte stilului moldovenesc”. Faţada acestei biserici este deosebită şi ea este înfrumuseţată prin trainicele cărămizi care dau locaşului o notă arhitecturală aparte. Acelaşi veşmânt exterior îl are şi turla mare, însă acest fapt nu îl putem spune despre turlele mici, despre care fusesem înştiinţaţi „că au fost date jos cărămizile şi aşezată vopsea”!...
Realitatea este însă alta şi ea trebuie raportată la istoria acestui sfânt locaş, la faptul că cele două turle mici, înainte de a fi date jos, pentru restaurare, nu au fost niciodată placate cu cărămidă. „Dimpotrivă, erau o expresie a prostului gust din perioada comunistă şi erau mai mult din sticlă, cele patru laturi având fiecare câte o fereastră destul de mare”, ne-a explicat părintele paroh Alexandru Teodosiade. Stau mărturie nu vorbele, ci fotografiile-document, chiar monografia acestei biserici. „Cele două turle pe care le înlocuim acum au fost realizate cu materiale specifice fostului regim ateist, în 1968, după ce la cutremurul din 1940, toate cele trei turle se prăbuşise”, a continuat părintele Alexandru.
Puţină istorie veche...
Ca să înţelegem istoria acestei Biserici, trebuie să ne raportăm, firesc, la trecut. Parohia „Sfânta Ecaterina” din Galaţi a fost înfiinţată în 1889 şi cea care dă mărturie a primei comunităţi de gălăţeni adunaţi în Hristos în această parte a oraşului este icoana Sfintei Muceniţe Ecaterina, cea mai veche şi sfântă podoabă a acestei Biserici gălăţene. Piatra de temelie a fost pusă însă abia în 26 octombrie 1897, de Vlădica Partenie Clinceni, pe atunci, „într-un loc viran, plin de scaieţi”, scrie în Sinodicul parohial. Enoriaşii de ieri erau „plugari, cărăuşi şi crescători de vite”, motiv pentru care i s-a dat şi hramul Sfântului Modest - Patriarh al Ierusalimului (trăitor în veacul V) - considerat Ocrotitor al turmelor, cirezilor şi al necuvântătoarelor.
Sfinţirea locaşului s-a săvârşit însă mult mai târziu, fiindcă inundaţiile din 1897 provocate de Brateş, Răscoala din 1907 şi apoi ororile Primului Război Mondial au făcut ca zidirea Bisericii „Sfânta Ecaterina” să treneze. Abia în 27 octombrie 1929, preotul militar Ioan Diaconescu a aşezat piatra de temelie a actualei biserici, sfinţită în anul 1933, ne mărturisea părintele Teodosiade.
Numai că şapte ani mai târziu, la cutremurul din 10 noiembrie 1940, cele trei turle ale Bisericii au căzut şi abia în 1957, preotul Carp Iov „îl aduce pe meşterul german Şefne - acelaşi care a lucrat şi turlele Catedralei gălăţene” - ca să ridice turla mare, reţinem din monografia sfântului locaş, semnată de părintele Vasile Lungeanu.
Abia în 1959 a fost aşezată turla mare a Bisericii Sfânta Ecaterina, iar celelalte două mici au fost puse pe biserică abia în 1968. Şi ştiţi de ce? Pentru că în 1957, fapta firească a preoţilor - de a aşeza turla pe biserică - i-a determinat pe exponenţii fostului regim ateist să-l aresteze atât pe preotul paroh Carp Iov, cât şi pe preotul Costache Rusu, reţinem din monografie bisericii. „Abia în 1968, în plin regim comunist, un alt preot a aşezat şi cele două turle mici, numai că situaţia neprielnică Bisericii a făcut ca turlele mici să fie realizate dintr-un material uşor, cu geamuri mari, pătrate, situate pe cele patru laturi, ne spunea părintele Alexandru Teodosiade. Nu şi-au mai permis înaintaşii noştri să respecte linia arhitecturală şi practic, acum noi, am dat jos cele două turle mici care erau în totală discordanţă cu ansamblul exterior al Bisericii Sfânta Ecaterina”.
Comunitatea de astăzi a aşezat pe Biserica „Sfânta Ecaterina” una din cele două turle mici, urmează şi a doua. „Din cauza sărăciei, dar şi a unor aspecte tehnice care ţin de rezistenţa zidirii, am ales ca turlele mici să fie dintr-un material uşor; ele ţin cont de stilul arhitectural al bisericii, în ansamblu, dar, cu adevărat, nu am placat exteriorul turlelor mici cu cărămidă, fiindcă ar deveni prea grele... Vom încerca să remediem diferenţa de material prin trasarea unor linii care să dea ideea de cărămidă”, ne spunea părintele.
Nu ştim cu cât ar apăsa, ca greutate, cele două turle pe sfântul locaş. Cu siguranţă însă, alăturarea de stiluri dintre turla mare şi cele două mici - din acest moment - trage în jos frumuseţea şi unicitatea acestui sfânt locaş, unic în felul lui în Galaţi.
Ştim că e sărăcie, ştim că îndreptarea cere studii tehnice, cere eforturi financiare, dar mai ştim că înaintaşii noştri, exact la vremuri de mare sărăcie, zideau biserici straşnice care dăinuie de sute de ani. Care ne dau identitate spirituală în istorie. Datoria aceasta o avem şi noi...
