Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (4). Cum şi-au dat francezii viaţa pentru noi şi cum noi i-am uitat!

Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (4). Cum şi-au dat francezii viaţa pentru noi şi cum noi i-am uitat!
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Echipa gălăţeană a Misiunii Medicale Franceze, condusă de medicul-maior Clasa I Lavenant era compusă din medicii-maiori Augagneur, Janicot, medicii-maior adjutanţi Florence, Lucas-Championniere şi Germain, cel care murea de tifos chiar în primele lui zile la Galaţi.

Lavenant a internat în spitalul din Şcoala bulgărească de pe str. Bălcescu şi în anexa acesteia - unde fusese găzduit în secolul al XIX-lea marele poet bulgar, revoluţionar exilat, Hristo Botev - pe doar 300 de paturi, 400 de răniţi. Bunul chirurg avea să realizeze aici 100 de intervenţii chirurgicale. Câte membre s-or fi amputat pentru a se salva vieţi... A murit luând tifos de la bolnavii trataţi şi dr. Alphonse Duguay - chirurg la spitalul Crucii Roşii, găzduit de Institutul Notre Dame de Sion din Galaţi - nota istoricul Jean-Noël Grandhomme, în teza sa de doctorat. Dar despre spitalele militare de la Galaţi, amenajate în şcoli, vom mai vorbi şi altădată.

Spitalul românesc excelent organizat de medicul din Versailles, voluntar secerat apoi de tifos

Am descoperit pe internet, în documentarul intitulat "Aux médecins morts pour la Patrie (1914-1918); hommage au corps médical français", date despre un medic francez venit prin voia sa, voluntar, special în România, ca să învingă tifosul şi să-i vindece pe români, el căzând însă aici, eroic, la datorie: medicul Adain. Joseph-Emmanuel-Gabriel Adain s-a născut la 8 iulie 1883, în Belfort (Haut-Rhin), şi a murit la Bacău, pe 7 aprilie 1917. A fost decorat (pentru eroism şi sacrificiu, ca şi oraşul Galaţi, după război) cu importanta medalie Croix de Guerre. Absolvent al Universităţii din Paris, devenea doctor în 1909. A fost medic la Versailles. A deţinut "abilitatea admirabilă de a crea şi organiza, în cele mai dificile şi cele mai periculoase condiţii, un spital-model pe prima linie a Armatei 2, la Oneşti: Spitalul "Regina Maria", inaugurat pe 17 aprilie 1917", în prezenţa monarhei.

Infirmiera, învăţătoarea-artistă Geneviève a murit vindecându-ne!

Pe Wikipedia am descoperit şi soarta unei unei simple infirmiere, stinsă în lupta pentru salvarea românilor, la numai 32 de ani. Geneviève Anne Marie Hennet de Goutel (n. 1875, Paris - d. 4 martie 1917, în Iaşiul supraaglomerat de refugiaţi, bolnavi şi aliaţi ruşi: erau un milion de ruşi dislocaţi în Moldova, în plină epidemie) "a fost o învățătoare, acuarelistă și infirmieră franceză care a murit de tifos în urma contactului cu bolnavii pe care-i îngrijea". A absolvit Școala de infirmiere a Crucii Roșii Franceze și a lucrat, după începerea Marelui Război, ca infirmieră în spitalele militare din Franța. În toamna anului 1916 s-a alăturat Misiunii Sanitare Franceze în România, iar, după o scurtă perioadă în care a instruit infirmiere românce la București (s.n.), a lucrat la spitalul francez pentru boli contagioase, înființat de dr. Jean Clunet (despre care am scris deja - n.r.), în apropiere de Iași, unde a murit de tifos, obținând statutul "Morte pour la France", înalta decoraţie Croix de Guerre. A primit şi Médaille d'honneur des épidémies, precum și Crucea "Regina Maria".

Înmormântare franceză, onorată de şeful Guvernului

Într-un articol despre medicul-erou Jean Clunet, citeam pe site-ul Episcopiei romano-catolice din Iaşi: "Surorile lucrau alături de medicii Misiunii Militare Franceze, cele mai multe dintre ele activând în Institutul <Notre Dame de Sion> din Iaşi, unde a fost organizat Spitalul francez nr. 141, cu 200 de paturi, dar în care erau cazaţi uneori şi peste 300 de bolnavi (sic!). Alături de Clunet, au trudit, sub risc maxim, zece călugăriţe - surori de caritate şi infirmiere. "Respectându-i-se ultima dorinţă, doctorul Jean Clunet a fost înmormântat în ziua de 8 aprilie 1917, alături de cele două infirmiere şi de sora de caritate". A fost o înmormântare ”cu onoruri naţionale româno-franceze, dar Liturghia cu Requiem a avut loc în catedrala catolică "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi. Decesul medicului Clunet a fost considerat "o puternică lovitură atât pentru misiunea franceză, cât şi pentru ieşeni".

Pe site-ul Episcopiei mai citim şi că ziarul "Evenimentul" din Iaşi  consemna, în numărul din 28 martie 1917: "Funerariile naţionale a[le] celor cinci eroi francezi. Azi la ora 10 dimineaţă s-a făcut, cu o mare solemnitate, înmormântarea celor cinci suflete de elită martiri ai datoriei: Lt Colonel Georges Dubois, Dr. Clunet, M-ele (domnişoara, în franceză - n.r.) Antoinette, soră de caritate, M-ele Filipe infirmieră-majoră şi un soldat din trupa de specialităţi, trimis în ţară (Celestin Legret - n.a.). Biserica catolică unde erau depuse corpurile neînsufleţite ale acestor eroi era neîncăpătoare, faţă de numărul celor cari au ţinut să dea ultimul lor salut, asistând la oficierea serviciului religios". Au ţinut să fie prezenţi la trista despărţire, pe lângă generalul Berthelot, premierul României şi ambasadorul Franţei, "toţi parlamentarii aflaţi în Iaşi, ataşaţii militari, Misiunea Sanitară Franceză, cea rusă şi un număr mare de ofiţeri francezi, ruşi şi români, precum şi un număr mare de personalităţi. Corpurile neînsufleţite ale celor cinci eroi erau aşezate pe catafalcuri în mijlocul bisericei, acoperite de tricolorul francez şi român, înconjurate de numeroase coroane şi jerbe de flori. (...) După terminarea serviciului religios, în curtea bisericei s-au ţinut mai multe cuvântări. Cel dintâi ia cuvântul d. General Berthelot, cari, după ce relevă meritele fiecăruia, aduce elogii memoriei celor căzuţi făcându-şi datoria până la capăt. Prin moartea lor se naşte puterea care va aduce victoria celor două drapele unite, care azi îl acoperă [pe dr. Dubois], căci ele înfrăţesc dreptatea şi onoarea. În urmă vorbesc d-nii General Presan (Prezan - n.r.) şi I.I.C. Brătianu, fiecare arătând meritele şi aducând elogii celor cari au arătat un devotament neîntrecut în îngrijirea răniţilor şi bolnavilor din spitale". Apoi, "corpurile neînsufleţite au fost ridicate de către soldaţii francezi şi depuse pe carurile mortuare". Cortegiul era deschis cu racla soldatului, urmau, oferindu-li-se, un gest elegant, întâietate... în eternitate, cele două surori de caritate, apoi dr. Clunet, un car mortuar cu coroane, un afet de tun pe care era depus corpul lt. col. medical Dubois, acoperit cu tricolorul Franţei, înconjurat de flori. Onorurile militare au fost date de către batalionul de jandarmi şi o companie de specialităţi.

EXPLICAŢII FOTO:
1. Medici francezi operând pe front (foto: Collège Saint-Croix et Notre-Dame din Hannut, Valonia - Belgia)
2. Pe lângă ambulanţele franceze, engleze şi scoţiene, cele cumpărate de Chrissoveloni, de un cal… putere ne scoteau din nevoia imediată… (foto: savantgarde.ro)
3. Infirmiera instructor Geneviève Goutel (foto: wikipedia)
4. Regina, la inaugurarea Spitalului "Regina Maria", excelent organizat de dr. Joseph Adain, la Oneşti, foarte aproape de front (foto: Misterele lumii)
5. Sosirea reginei la Oneşti (foto: Misterele lumii)
6. Regina, într-una din vizitele sale într-un spital de bolnavi de tifos (foto: wikipedia)

Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”

(Va urma)

Citit 880 ori Ultima modificare Sâmbătă, 11 Decembrie 2021 01:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.