* Interviu cu cercetătorul dr. Florin Marinescu, unicul cercetător român la Muntele Athos *
Cu ceva timp în urmă, semnalam prezenţa la Galaţi a cercetătorului la Muntele Athos, profesor dr. Florin Marinescu. Prieten de mulţi ani al istoricilor gălăţeni, cercetătorul ne-a declarat că „scopul vizitei a fost unul ştiinţific”, ocazie cu care a avut o întâlnire cu istoricii gălăţeni şi o alta cu mireni şi clerici.
Reporter: Domnule profesor Florin Marinescu, reveniţi şi reveniţi la Galaţi. Ce anume vă leagă de acest oraş?
Florin Marinescu: Prima dată am venit în oraşul de la Dunăre la invitaţia regretatului istoric Paul Păltănea, istoricul de renume al Galaţilor şi cât a trăit, ori de câte ori ne revedeam, ne consultam, vorbeam, avem puncte comune, eram amândoi membri ai Institutului de Genealogie „Sever Zota”, ne puneam la curent cu ultimele noutăţi. Acum îi simt lipsa…
Reporter: Şi noi ca ziarişti îi simţim lipsa domnului Paul Păltănea. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Pe dumneavoastră, domnule Marinescu, vă ştim unicul cercetător român cu acces la arhivele mănăstirilor de la Muntele Athos.
Din 1985, aţi înregistrat peste 100 de prezenţe la Athos. Cum apare susţinerea Ortodoxiei de la Sfântul Munte de către voievozii Ţărilor Române?
Florin Marinescu: Susţinerea mănăstirilor Ortodoxe de la Muntele Althos reiese din cele câteva zeci de mii de documente care mi-au trecut prin mână de-a lungul anilor.
În arhivele tuturor bisericilor am găsit documente care evidenţiază contribuţia Moldovei şi Ţării Româneşti îndeosebi pentru susţinerea - cu danii în bani sau alte foloase - a vieţii de la Sfântul Munte Athos, susţinere care a avut menirea ca la Sfântul Munte al Maicii Domnului rugăciunea să nu înceteze.
Mi-au trecut prin mână între 25.000 şi 30.000 de documente româneşti care relevă relaţiile româno-elene la Athos, documente care vorbesc despre multa susţinere a bisericilor din acest spaţiu Ortodox de către voievozii noştri români.
Reporter: Vă rog să faceţi o ierarhizare cantitativă a documentelor descoperite în Statul Monastic de la Athos.
Florin Marinescu: Cele mai multe sunt la Mănăstirea Vatoped, un tezaur impresionant de peste 14.000 de documente; peste 2.600 de documente de arhivă am cercetat la Xiropotamou, 2.200 la Iviron, 1.000 la Dochiariou şi Marea Lavră, 1.200 la Protaton, 800 la Simonopetra, 150 la Kutlumuş, 100 la Xenofont, un document la Pantocrator şi multe altele.
Reporter: Ce documente ale voievozilor români v-au trecut prin mâini?
Florin Marinescu: Majoritatea sunt acte de donaţie ale voievozilor români şi bucuria este imensă când ajungi să atingi, de exemplu, actul original cu pecetea cea roşie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504) sau documente din vremea lui Radu sau a lui Neagoe Basarab (1512-1521), care au oferit Mănăstirii Dionisiu sumele necesare construirii turnului fortificat şi apeductului.
Voievodul Neagoe Basarab a fost canonizat în 2009, cu dată de prăznuire pe 26 octombrie, iar despre acest nou Sfânt Voievod Neagoe Basarab sunt informaţii că a susţinut întreg Muntele Athos, el fiind unul dintre voievozii noştri români convinşi că suntem continuatorii ai basileilor, continuatori ai tradiţiilor imperiale bizantine.
Susţinerea Bisericii de către acest voievod nu poate fi evaluată complet decât dacă avem în vedere întreaga sa activitate. În general, pentru unele din aceste document descoperite la Muntele Athos există copii şi în arhivele din Bucureşti şi Iaşi.
Sunt informaţii interesante despre starea Ţărilor Române, despre metoace, despre bisericile româneşti, despre ierarhia bisericească, despre relaţia strânsă dintre voievozii noştri şi Biserica din Ţara Românească şi Moldova, între acestea, Biserica şi poporul elen.
Reporter: Care este cel mai vechi document care atestă prezenţa românilor la Muntele Athos?
Florin Marinescu: Cel mai vechi document pe care l-am descoperit la Muntele Athos este din 1432 şi este dat de un domn al Moldovei.
Documentele însă se înmulţesc după 1453, după cucerirea Constantinopolului - „inima” Imperiului Bizantin - de către Imperiul Otoman, de unde reiese nu numai dorinţa şi convingerea că Biserica Dreptmăritoare trebuie susţinută, cât şi credinţa voievozilor noştri - unii dintre ei canonizaţi.
Contribuţia românilor a încetat în anul 1863, când prin Legea secularizării averilor mănăstireşti dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, daniile către Athos, dar şi către alte locuri sfinte au încetat.
Bineînţeles că măsurile luate de Cuza au descurajat în mare parte mănăstirile athonite, pentru că multe trăiau din veniturile de la mănăstirile şi schiturile româneşti, dar - la acea vreme - măsura luată de Domnul Alexandru Ioan Cuza a fost una utilă pentru poporul român.
Reporter: Ştim că v-aţi aplecat şi asupra relaţiilor româno-elene care au existat între mănăstirile gălăţene şi cele de la Muntele Athos. Din această perspectivă, ce ne puteţi spune?
Florin Marinescu: Mănăstirea Precista este un moment important în istoria relaţiilor greco-române, pentru că ea a fost închinată Mănăstirii Vatoped şi pe vremea bisericii din lemn şi pe vremea celei din piatră.
Sunt şi alte prezenţe ale comunităţii de la Galaţi la Muntele Athos, dar aceasta este o temă de congres şi lansez această invitaţie atât Bisericii de la Dunărea de Jos, cât şi istoricilor de aici în ideea că ea se va materializa…
Reporter: Domnule Florin Marinescu, vă mulţumim pentru informaţiile preţioase şi vă mai aşteptăm la Galaţi!
