„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (3). Când nunţile în familie trebuiau aşteptate cu anii!

„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (3). Când nunţile în familie trebuiau aşteptate cu anii!
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Omul de afaceri britanic şi traducătorul din franceza comercială Frederick Mourilyan le-a trimis scrisori din Galaţi rudelor sale, în perioada în care a trăit şi a lucrat aici, între 1873 şi 1881.

Pe 31 octombrie 1877, el adresa din Galaţi o scrisoare surorii sale din Bruxelles. Armata rusă trecuse şi prin Galaţi, iar victimele ruseşti ale trecerii Dunării au, în zona fostului stabiliment al Regimentului 11 Siret, un monument uitat în curtea unei şcoli, că doar intrasem ca aliaţi ai ruşilor în luptele de peste Dunăre. În urma acestora, au rămas denumiri de sate sau străzi şi în zona noastră... Atunci când britanicul îi scria surorii sale, după sacrificii şi pierderea unor bătălii, Armata Română încolţea trupele otomane fortificate în Bulgaria. Am publicat deja în episodul trecut notele "unchiului Fred" despre Războiul de Independenţă, cu observaţiile personale ale britanicului de la Bucureşti şi din Galaţi, pe unde trecuse armata ţarului. Dar scrisoarea începea de fapt cu o chestiune... mult mai arzătoare pentru britanicul transmutat în portul nostru: viitoarea căsătorie a surorii sale Eugénie Mourilyan, veştile călătorind foarte-foarte încet între cei doi fraţi...

"Presupun că data fixată pentru căsătoria voastră nu este acum foarte îndepărtată, dar nu am auzit de ceva vreme prea multe despre voi toți, așa că nu știm sigur dacă nunta va fi înainte de sfârșitul acestui an. Ultima veste de acasă a fost o scrisoare a tatălui nostru, din care mi se pare că a decis să renunțe la Paris și să se întoarcă în Anglia. Te vei bucura de această determinare, deoarece nu vei simți că-l lași singur."

După căsătorie, Eugénie şi soţul său, Julius Sladdeen, aveau să se mute la Badsey, sătuc din Marea Britanie. În România, familia Mourilyan fusese în vacanţă: "Noi ne-am bucurat de vacanța la munte. Ne-a făcut bine tuturor, mai ales copiilor. Arthur era destul de slăbit înainte să plecăm, dar și-a refăcut minunat puterea după câteva zile. Copiii au băut mult lapte și s-au bucurat de apa de izvor care curgea de pe dealuri în toate direcțiile."

Arthur Frederick Henry (1873-1879), născut chiar în anul venirii soţilor Mourilyan în oraşul nostru, avea să moară însă la doi ani după trimiterea acestei scrisori, la vârsta de numai şase anişori! Chiar şi "lumea bună" din acea vreme îşi asigura viitorul născând mulţi copii, dintre care, invariabil, mulţi mureau seceraţi de boli grele pe atunci, precum difteria sau malaria. Amintesc şi că I. L. Caragiale avea să-şi piardă doi copii minori în Capitală, din cauza stării precare de igienă a Bucureştilor şi a apei murdare a Dâmboviţei, marele nostru dramaturg retrăgându-se în Berlinul mult mai igienic!

Unchiul Fred, soţia şi copiii supravieţuitori aveau să părăsească Galaţiul şi România la doi ani de la moartea fiului, deşi ţara noastră tocmai devenise regat recunoscut în acel an, 1881, deci era mai ofertantă economic.

Un copil jucăuş, viitor soldat căzut la datorie

În continuare, Mourilyan povestea despre întâmplări din sânul familiei la Galaţi: "Hubert este atât de mare și de puternic. Nu are încă doi ani, dar aleargă și se joacă ca un băiat de cinci ani. Ultima lui idee a fost să deschidă poarta de la curte şi să iasă singur pe stradă la plimbare. L-am surprins de mai multe ori făcând asta. Îți trimit o fotografie cu el făcută zilele trecute. Poza este foarte neobișnuită, deoarece fotograful tocmai îl prinsese pe când Hubert era surprins, dar asemănarea este destul de bună. Păcat că este atât de greu să obții o fotografie bună aici. (s.n.)".

Hubert Lionel murea şi el, în anul 1900, nu la Galaţi, ci în Africa de Sud, în primul  Război al burilor, la vârsta de 25 de ani.

Oare cum arăta mirele?, se întreba unchiul Fred

Pe site-ul Badsey Society găsim şi prima scrisoare trimisă de Frederick Mourilyan din Galaţi către sora sa, la un an după instalarea la Galaţi: 18 februarie 1874: "Draga mea Biche (adică, în limba franceză, "Căprioară"),/ Am fost cu siguranță foarte uimiți să aflăm că se apropie căsătoria ta. Mă grăbesc să vă trimit sincerele noastre felicitări, deoarece se pare că nu există timp de pierdut. Veți fi părăsit Parisul înainte să sosească scrisoarea aceasta și presupun că nu vă voi aștepta să-l vedeți din nou aproximativ cinci ani. Nu am o idee foarte precisă despre cine este viitorul meu cumnat (...). Dacă poți, trimite-ne o fotografie cu el și cu tine înainte de a pleca. Mă tem că veți găsi Golful Biscaya destul de furtunos în acest sezon al anului. Păcat că nu pleci din Marsilia.

Florence și cu mine dorim să vă facem un mic cadou și, deoarece nu există nimic de cumpărat în Galatz (s.n.) și nu a putut fi trimis, îi voi scrie lui Polly și îi voi cere să ia ceva pentru dvs. Nu știu ce se vor face fără tine acasă. (...) Nepotul tău devine foarte robust și are ideea că ar trebui să aibă tot ce își dorește și are un mod de a striga destul de tare când nu este mulțumit. Nu este niciodată liniştit decât atunci când doarme şi nu prea doarme acum. Nu știu dacă intenționează vreodată să i se ivească vreun dinte, dar dinţii lui nu se arată încă. (...) Ne pare foarte rău că nu ne vom mai vedea atât de mult timp și ai cele mai bune urări pentru bunăstare în noua ta viață. La revedere și Dumnezeu să vă binecuvânteze și să fiți foarte fericiţi și să trăiţi confortabil. Ne vom gândi foarte mult la tine în ziua nunții și în timpul călătoriei pe care sper că o vei găsi fericită. Cu multă dragoste din partea noastră amândoi și sperând într-o zi să-l cunoaștem pe noul nostru cumnat."

Altă nuntă, cea a fiicei Ethelwyn

Iată şi o altă nuntă în familie - cea a unei fiice a unchiului Fred: Ethelwyn Florence Mourilyan (1879-1965), care a fost cel de-al patrulea dintre cei șase copii ai lui Frederick James Mourilyan și a soției sale, Caroline Florence Gardiner, și a fost singurul care a supraviețuit părinților ei. Ethelwyn s-a căsătorit cu Frederick Courtney Tanner, căpitan în Regimentul Regal Scoţian, la 31 iulie 1911, la Holy Trinity, Folkestone, Kent şi îi puteţi vedea aici într-o fotografie publicată pe site-un Badsey Society. Munca de adunare a documentelor de familie şi a imaginilor de pe acest site al unei asociaţii foarte apreciate pentru acţiunea sa poate constitui un exemplu excelent şi pentru noi!

(Va urma)

Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX

EXPLICAŢII FOTO:

1. Căpitanul Frederick Courtney Tanner, din Regimentul Regal Scoţian (fotografie oferită site-ului de dl prof. Chris Higman, cel care a avut bunătatea de a-mi trimite fotografia unchiului Fred)
2. Fiica unchiului Fred, Ethelwyn Florence Mourilyan, la nunta sa cu Courtney Tanner (aceeaşi provenienţă a fotografiei)
3. O agenţie de navigaţie în portul nostru. O altă familie importantă din Galaţi de sfârşit de secol al XIX-lea, Youell, tot a unui britanic care deţinea, alături de asociatul său Watson, agenţia respectivă. Youell a fost tatăl lui Sybiile Chrissoveloni, prietenă bună a Reginei Maria
4. O familie, la plimbare cu triciclul

Citit 1051 ori Ultima modificare Miercuri, 23 Februarie 2022 16:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.