„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (4). Arhivistică făcută cu voluntari, un model de urmat!

„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (4). Arhivistică făcută cu voluntari, un model de urmat!
Site-ul Societăţii Badsey – frontispiciu (acuarelă)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Am găsit scrisori şi imagini interesante despre “unchiul Fred”  şi familia sa răsfirată prin Europa sfârşitului de veac XIX, postate de Badsey Society! Iată, de pildă, altă scrisoare din Galaţi, trimisă joi, 13 august 1874, de către “gălăţeanul” britanic atât de mobil prin ţările europene în care a lucrat o viaţă, Frederick Mourilyan, către sora sa, Eugénie  Mourilyan, de la Bruxelles. Ce se mai întâmpla atunci prin lume? În august, pe 27, avea să fie semnată Declaraţia de la Bruxelles-ul... domnişoarei Mourilyan, când Comunitatea internațională europeană a negociat cu succes Convenția Crucii Roșii de la Geneva din 1864...

„My dear Biche/Draga mea căprioară,
În cele din urmă, am început să răspund la scrisoarea voastră din 10 mai (ohoho, atât de târziu, britanicul era se vede copleşit de sarcini aici la noi! – n.red.), la care ar fi trebuit să răspund de mult, dar m-am luat cu diverse deplasări și probleme legate de obţinerea unor  drepturi. Apoi căldura, astfel încât am amânat continuu. Am fost plecat în ultima perioadă, vreme de vreo două săptămâni în București unde am fost aproape copt de viu. Din fericire, tocmai începem să intrăm într-o vreme mai răcoroasă și avem speranțe că în cursul altor două săptămâni vom intra în vremea răcoroasă de toamnă, care este cam singurul punct de salvare din acest tărâm al disconfortului (s.n.)”

Ţânţari, zăduf, disconfort: „M-am săturat de România”

Fred continua: „Îmi place cum arată Robert în fotografia lui. Ne-am bucurat foarte mult să o avem. Am auzit de la Polly și Tom că cel mai probabil nu vei călători în India anul acesta. Mă așteptam să te afli în Anglia acum, deoarece se pare că tu și tatăl nostru intenționați să mergeți acolo cam în această perioadă. Am inclus o fotografie a bebelușului meu făcută în primăvara trecută. (...)  Aproape că poate merge acum și are șase dințişori și îi mai crește unul. Are un cărucior și îi place foarte mult și, în general, este foarte bun când îl lași să-și facă propriul drum. Pare foarte iubit de animale, doar că este atât de dur cu ele și își imaginează că ochii lor sunt făcuți pentru ca el să-și bage degeţelele. Ne-a părut atât de rău să auzim că Tom a fost din nou bolnav și sperăm că acum și-a revenit destul de mult. De ce Gus nu scrie niciodată? A mers la căsătoria lui Lucy? Am aflat zilele trecute despre moartea lui Andrew Wood în Barbados. Ce făcea el acolo? Cu puțin timp în urmă s-a remarcat la Oxford. Unchiul Tom trebuie să fie foarte afectat să îl piardă. Sper ca tata să-și ia o vacanță bună anul acesta, dacă a fost atât de ocupat și-o va dori. Ned este bine? Nu am primit nicio scrisoare de la el de aproape un an. Sper că îți place noul tău apartament. Cred că eu cunosc casa. Camerele trebuie să fie mai mari decât la nr. 45. Am avut atât de mulți țânțari în casă în această vară, nu știam ce să facem (s.n.), dar acum se stârpesc, deși nu au dispărut încă toți. Asistenta a suferit mult de la ei, la fel și Florence. Aici, desigur, nu este nimic nou. Mergem aproape la fel de la o zi la alta. Sunt mereu total ocupat. Sunt din nou bine acum, cred că schimbarea casei mi-a făcut bine, deoarece acum trăim aproape la țară, dar m-am săturat de România acum și ar trebui să mă bucur să plec cu prima ocazie (s.n.). (...) Tuturor cu multă dragoste din partea Florenței și a mea”.

Societatea Badsey sau cum să conservi istoriile de familie

„Societatea Badsey a fost înființată pe 28 februarie 2002, când un grup de oameni cu idei similare s-au întâlnit în Biserica St. James, Badsey, pentru a discuta despre formarea unei societăți” – aflăm de pe site-ul asociaţiei chiar premiate pentru performanţele sale. Este un grup care lucrează ca o echipă de cercetare arhivistică extrem de entuziastă, de la care putem lua exemplu, în memoria alor noştri de demult. Acolo vin, prin bunăvoinţa unor rude sau a deţinătorilor de vechi comori de hârtie, vin de la Bruxelles,  ori chiar Noua Zeelandă, emoţionante fotografii de familie de odinioară şi vechi scrisori. Toţi sunt legaţi de acest sat britanic cu numai  2.657 de locuitori. Contează însă mai mult câte inimi bat aici pentru aceleaşi lucruri luminoase şi incitante! Aşezarea din apropierea râului Avon este una agricolă, dar, după inundaţiile masive din 2007, care au adus pagube mari fermierilor din alte localităţi, cei de aici au trecut pe legumicultură, ridicând chiar mult profiturile! În 2007, aşezarea ridicată cel puţin de pe vremea romanilor, a devenit, pentru o noapte... o insulă, complet izolată! „Într-o carte din  anul 709, satul a fost numit Baddesia (Insula lui Baeddi).” Badsey, unde a locuit, după căsătoria din 1977, Eugénie, sora unchiului Fred, „este un sat și o parohie civilă din districtul Wychavon din Worcestershire, Anglia. Are două parcuri și o mică școală situată în centrul satului.” Aici, unii chiar şi la vârsta pensionării, voluntarii lucrează meticulos, îndârjit, la  cercetarea documentelor, la arhivarea lor, la scanarea acestora şi copierea în Word a acestora, postându-le cu dărnicie!

(Va urma)

Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX

EXPLICAŢII FOTO, GALERIE:

1. Tineri cercetaşi din Badsey, la 1848 – o localitate mică, însă cu istorie veche, chiar înainte de romani, se pare
2. Finalul scrisorii lui Fred Mourilyan către sora sa
3. Fred Mourilyan
4. Sora sa, Eugenie
5. Biserica Buckland-Brewer din Badsey, în 2007
6. Inundaţiile din Badsey, din 2007: High Street sub ape, automobile scufundate

Fotografii de pe site-ul Badsey Society

Citit 803 ori Ultima modificare Duminică, 27 Februarie 2022 01:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.