Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard" aduce în faţa publicului gălăţean, duminică, 6 martie, de la ora 18,00, spectacolul "Édith Piaf - o viață". Textul, regia și scenografia îi aparțin lui Dan Mirea. La conducerea muzicală se va afla maestrul Nicolae Mantu, iar mișcarea scenică este semnată de maestrul de balet Gabriela Gegea.
Din distribuție vor face parte artiștii: Cristina Boghici, Florentina Andronic, Valentin Vasopol, Viorica Mărăndici, Paul Nedelcuță, Irina Popa, Paul Buța, Mariana Pisică, Anton Mihail, Cristina Ionașcu, Alexandru Tatu, Adina Lazăr, Andrei Ardeleanu, Cristina Dobre, Marian Neculcia, Adina Gurenciuc, Costel Donose, Doina Munteanu, Gheorghe Racoviță, Victoria Sorocaleti, Alexandru Dobre, Alexandra Tărăbuță, Ovidiu Ghioc, Roxana Șelaru, Vasilică Burcuș, Alina Asanache, Ionuț Țurlea, Valentina Iumen, Andrei Antohi, Bianca Totolici, Alexandru Macovei, Mihaela Grosu, Paul Adămiță, copiii Cristina Tabac și Elena Herța, precum și instrumentiștii Mugurel Bezman - chitară bass, Daniel Bordeiu - clape, Emil Dragomir - tobe, Marian Proca - chitară.
„Édith Piaf - o viață” aduce în prim-plan imaginea legendară a șansonetistei franceze Édith Piaf. Spectacolul este un mesaj cald, simplu și profund, transmis de echipa revistei gălățene spectatorilor săi, un arc peste decenii și o întoarcere în boema viață pariziană din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Viața tumultuoasă, incredibilă, a celebrei cântărețe i-a inspirat atât pe creatorii de teatru, cât și pe cei din domeniul cinematografiei. Emblematic rămâne filmul „La vie en rose”, realizat în anul 2007, în regia lui Olivier Dahan, cu Marion Cotillard în rolul principal, care a obținut două premii și o nominalizare la Oscar, un premiu Globul de Aur, o nominalizare la Berlin și trei nominalizări la Academia Europeană de Film.
La Galați, Dan Mirea, în triplă calitate de scenarist, regizor și scenograf, a creat un spectacol modern, în care simbolurile transmit direct mesajul artistic în mintea spectatorului, fără mult text, fără multe detalii, fără interpretări personale. La final, ceea ce rămâne este meditația fiecăruia asupra vieții, asupra artei și întrebările existențiale care ne urmăresc pe drumul spre casă, al căror răspuns îl găsim în melodiile celebrei șansonetiste.
Spectacolul impresionează prin spontaneitate și prospețime, cu o scenografie dinamică, în care schimbările sunt realizate uneori chiar de interpreți, cu efecte de lumini și costume sugestive.
