Rămânem şi astăzi în Grădina Ghetsimani, acolo unde Mântuitorul înainte de a fi fost vândut de Iuda Iscarioteanul, îi roagă pe ucenicii Săi să privegheze şi să Se roage.
Îl însoţeau Petru, Iacov şi Ioan. Reţineam şi-n episodul de săptămâna trecută că ucenicii sunt... furaţi de somn. În acest context, Mântuitorul îl mustră doar pe ucenicul Său - Petru: „Aşa, n-ai putut veghea un ceas cu mine?” (Luca, 31-32). Adică, n-ai putut priveghea cu Mine, deşi ai spus că îţi pui sufletul pentru Mine… Prin acest „reproş”, Mântuitorul îi învaţă pe ucenici „să nu fie îngâmfaţi, ci să fie cu inima zdrobită”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur în Comentariul la Evanghelia după Matei.
În aceste împrejurări, Mântuitorul i-a găsit adormiţi pe ucenicii Săi nu o dată, ci de trei ori. Ne relatează despre acest moment toţi cei patru Sfinţi Evanghelişti (Matei 25, 69-75; Marcu 13, 66-72; Luca 22, 54-62 şi Ioan 18, 15-18; 25-29). Ei insistă pe această relatare, tocmai pentru a ne lămuri că lucru acela „este mai presus de orice îndoială”, precizează Ioan Hrisostom. Dar şi pentru a ne arăta că Fiul lui Dumnezeu este Om adevărat, că a fost cu trupul printre pământeni. În Crez spunem că Fiul lui Dumnezeu este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, dar este şi Om adevărat.
În Muntele Măslinilor, Sfântul Petru a tăiat urechea lui Malhus; dar tot aici au prins iudeii şi L-au legat ostaşii pe Iisus Hristos, ducându-L apoi la Ana, care L-a trimis la Caiafa” (Ioan 18, 13-14, 24).
În drumul spre Pretoriu, de trei ori Petru s-a lepădat de Hristos, spunând că nu-L cunoaşte pe Iisus Hristos. În amintirea acelui moment, în Ierusalim există astăzi Biserica „San Pietro in Gallicanto”, care aminteşte de avertizarea Mântuitorului faţă de atitudinea „de lepădare de Hristos” a ucenicului Său Petru. „Mai înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de Mine”, îi spune Mântuitorul lui Petru.
Pe când era la judecată, Petru îşi aminteşte şi spun evangheliştii că s-a streacurat afară din Pretoriu „şi a plâns cu lacrimi de pocăinţă”.
Frate al Sfântului Apostol Andrei, Petru este chemat la Domnul, moment în care-i spune cuvinte memorabile, că va ridica Biserica Sa, pe această piatră - „Chifa” - în evreieşte. Numele de iudeu al lui Petru era Simon, dar Iisus Hristos îl numeşte Petru sau „Chifa”, care se tălmăceşte „piatră”.
Vă amintiţi? Petru este chemat la propovăduire de pe Lacul Ghenizaret, unde are loc minunata pescuire alături de fratele său şi de tatăl său. (Luca 5,8-11). În Cezarea lui Filip, Petru recunoaşte pe Iisus Hristos. „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”, îl întâmpină Petru pe Mântuitorul. La rându-i, Mântuitorul îi răspunde: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”, relatează Sfântul Evanghelist Matei. Piatra este credinţa mărturisită a lui Petru în Fiul lui Dumnezeu…
Apostolul Petru este veteranul de vârstă al ucenicilor, însă „cel dintâi chemat” rămâne Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Românilor şi Ocrotitorul gălăţenilor. Petru este cel care vorbeşte mulţimii la Pogorârea Duhului Sfânt. El, prin punerea mâinilor, înfiinţează prima comunitate creştină, trei mii de creştini, iar în următoarea zi, alte două mii (Fapte 4,4).
A rămas „Apostolul celor tăiaţi împrejur”, adică al iudeilor, dar el a propovăduit nu numai în actulul spaţiu al Ţării Sfinte, ci şi spaţii considerate idolatre: Babilon, Pont, Galatia, Capadocia, Asia Proconsulară, Bitinia şi Roma, loc unde şi-a găsit sfârşitul, după toate informaţiile, în vremea persecuţiilor lui Nero, împăratul nebun care se credea şi mare poet.
Apostolul Petru,
„Pescar de oameni”
Despre viaţa Sfântului Petru ştim din Evanghelie că este pescarul din Betsaida - frate al Apostolului Andrei - care s-a alăturat Mântuitorului pentru a deveni „pescar de oameni”. A fost chemat de fratele său, Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la Domnul”, care i-a mărturisit „L-am găsit pe Mesia, Care Se cheamă Hristos”.
Între ucenici, Petru era cel mai înaintat în vârstă; era sobru şi stăruitor în credinţă, dar - ca orice om - Petru avea şi slăbiciuni. Însă el nu s-a cantonat în păcat, în slăbiciuni, precum Iuda - care după ce L-a vândut pe Mântuitorul - s-a spânzurat. Petru S-a lepădat de Hristos, când acesta urca Golgota spre Răstignire. Nu o dată s-a făcut Petru că nu-L cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu, ci de trei ori. Trei sunt momentele de îndoială în inima lui Petru.
De aceea, după Înviere, Mântuitorul îşi încearcă ucenicul, în nădejdea îndreptării, fiindcă „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui”. „Mă iubeşti, Petre!”, îl întreabă Mântuitorul după Învierea Sa. „Doamne, Tu le ştii pe toate; Tu ştii că te iubesc”, răspunde Petru, cu ardoare. „Întreita întrebare adresată de Fiul lui Dumnezeu lui Petru după Învierea Sa din morţi, şi mărturisirea lui Petru semnifică reabilitarea lui”, ne arată Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian.
După Cincizecime, când Duhul Sfânt pogoară peste ucenici, Petru este cel care înfiinţează prima comunitate de creştini, botezându-i. Apoi, asemeni celorlalţi ucenici - merge în lume să propovăduiască Evanghelia, „Vestea cea bună”. În condiţii neprielnice creştinismului, el străbate drumurile grele din Iudeea, Antiohia, Pont, Galata, Capadocia şi Bitinia, ajungând până la Roma, unde este răstignit cu capul în jos în 29 iunie, anul Domnului 67, în vremea împăratului păgân Nero...
Din Faptele Apostolilor, Sfântul Apostol Petru rosteşte opt cuvântări. În Noul Testament are două „scrisori soborniceşti”.
Modelul lui de viaţă, întoarcerea sa cu faţa către Dumnezeu şi credinţa sa au biruit întunericul veacurilor.
Foto: M. Tofan Stanciu
