Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Voievod „Ştefan cel Mare” (1457-1504), sfânt român ce a fost canonizat, în anul 1992, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Cultul alesului Voievod dăinuie în inimile creştinilor de peste cinci sute de ani, iar nordul Moldovei are încă biserici zidite de pe vremea Marelui nostru Voievod.
Este fiu al lui Bogdan al II-lea şi al Mariei-Oltea şi nepot al lui Alexandru cel Mare (1400-1432). Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost perceput de cronicari şi de istorici, de „urmaşii urmaşilor săi” drept un conducător iscusit, un diplomat abil. Dar, dincolo de vremelnicele ranguri, Marele Voievod a fost un adevărat creştin şi un mare îndrăgostit de pământul românesc.
Încă din timpul vieţii, lucrarea sa voievodală a fost dublată de marea sa dragoste pentru Maica Domnului şi Fiul său, pentru Sfinţii lui Dumnezeu, îndeosebi pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a cărei icoană a aşezat-o pe drapelul de luptă.
Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt a condus treburile Moldovei mai bine de 47 de ani, domnia sa fiind una dintre cele mai lungi domnii din istoria noastră. Istoricii au consemnat că abilitatea sa diplomatică a ţinut la adăpost pământul Moldovei şi chiar al Europei de ocupaţia otomană.
Letopiseţul cantacuzinesc îi atribuie 17 ani de domnie şi în Ţara românească. De pierdea sau câştiga, după fiecare luptă, Voievodul nostru Ştefan închina lui Dumnezeu câte un Sfânt Altar. A înălţat peste 40 de biserici şi mănăstiri şi ele sunt puncte de pelerinaj pentru tot creştinul. Sfântul Voievod Ştefan a susţinut aşezăminte de la Muntele Athos.
De peste cinci veacuri, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare veghează la unitatea Moldovei şi a tot ce-i românesc de la Mănăstirea Putna.
Din 1992, a fost trecut în calendarul ortodox cu dată de prăznuire în 2 iulie, zi în care a trecut la Domnul. „Când a fost să moară Ştefan, multă jale a fost în ţară...”
Marele Mihai Eminescu l-a numit „Scut al Creştinătăţii”, iar poporul, încă din timpul vieţii, i-a spus „sveti”, adică Sfânt. Şi observăm că sfinţenia şi doar sfinţenia dăinuie prin veacuri.
