Galaţii, când ruşii înhăţau tot şi se lingeau pe bot (6). Au fost „hrubele” din oraş isprava ocupanţilor ruşi?

Galaţii, când ruşii înhăţau tot şi se lingeau pe bot (6). Au fost „hrubele” din oraş isprava ocupanţilor ruşi?
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Din 1927, întreaga lume are parte de o cărămidă robustă, înainte fiind mai plată, mai lată şi mai lungă, precum cea din "hrubele" gălăţene. Însă cine a avut interes, destul timp şi mână de fier ca să construiască uriaşul labirint subpământean de la Galaţi? Cărămidă de tip bizantin, trandafirie sau galbenă, ca la hrubele noastre, a fost folosită şi la zidirea celebrei Catedrale "Sf. Sofia", acum moscheea "Hagia Sofia", din Istanbul. De asemenea, a fost materialul folosit de ruşi, încă din secolul al X-lea d. Hr., la zidirea unor biserici precum cele din Rostov, Smolensk sau Kiev, am găsit la cercetătorul sovietic N.V. Holostenko, în cartea sa "Cercetări arhitecturale și arheologice ale Catedralei <Adormirea Maicii Domnului> a Mănăstirii Ielețki din Cernigov", tipărită în 1961.

Sistem greu de realizat chiar şi în zilele noastre

Uriaşul sistem, ramificat şi uneori etajat, are peste patru kilometri, între Dunăre şi Brateş? Un prim plan de sistematizare a oraşului a fost elaborat la începutul anilor 1850, din ordinul pârcălabului Costache Negri, personaj misterios care a importat metodele organizaţiei revoluţionare secrete, de tip masonic, a Carbonarilor italieni, el însuşi fiind mason cu rang înalt, masonii fiind vechii zidari ai trecerilor secrete... În timpul ocupaţiei ruseşti din vremea domnitorului Mihail Sturza, care se declara chiar cetăţean rus, ca şi alţi boieri interesaţi, Ignat Rizer, cel care avea să proiecteze şi biserica catolică de pe Domnească, arhitect-şef al oraşului din 1838, avea să elaboreze planul modern al Galaţilor, pe care nu existau încă străzi precum Mihai Bravu. Săparea unei reţele subterane de "beciuri" putea să nu bată la ochi în haosul construcţiei unor străzi noi, pietruite cu macadam...

Acelaşi stil, construcţie rapidă, fără mortar

Nu s-a studiat ştiinţific, din păcate, misterul "hrubelor" sau "catacombelor” care străbat oraşul pe dedesubt! Nici cu exactul Carbon 14, nici cu extragerea unor cărămizi care să aibă, eventual, inscripţii ale fabricantului. Analistul Tudose Tatu crede că ar fi putut fi fabricate pe moşia Spiridoniei din Galaţi.

După cum mi-a declarat, arătându-mi şi zeci de planuri, regretata ingineră Margareta Bălan, expertă în stabilitatea solului gălăţean, era pasionată de "hrube". Dar cine să fi realizat un astfel de sistem coerent, adânc, cu acelaşi fel de cărămizi şi bolte, cu intrări în pantă ("gârlici") şi aerisiri melcate, din ce în ce mai înguste spre suprafaţă, cu cărămizi fără mortar, legate doar cu lut, însă obţinând elasticitate, trăinicie şi perfect echilibru de forţe? Ne ajută vreun inginer contemporan?

Avansez supoziţia că ruşii, în timpul uneia dintre ocupaţiile ţariste ale Galaţiului, cea de după războiul din 1828 şi până în ´34, şase ani fiind suficienţi pentru construirea unui mic oraş scobit în lut! Ruşii sperau, desigur, că nu vor pleca niciodată din cârca noastră şi era deci cazul să se apere de atacuri turceşti ori austriece - alţi clienţi pentru ocuparea militară a Galaţiului acelor timpuri de mari ameninţări, cam cum păţeşte acum Ucraina atacată... Despre astfel de galerii, însă la Reni, Ucraina, îmi vorbea şi regretatul arheolog Valeriu Cojocaru, fondatorul Clubului Şcolar de Cercetări "Istros", care a alimentat cu artefacte şi Muzeul de Arheologie din Odesa, descoperitor al satului medieval Roşcani.

Din păcate, nici în surse româneşti, franceze, britanice sau ruseşti, nu am găsit semnalate cheltuieli neobişnuit de mari sau claca la care este posibil să fi fost supusă populaţia de aici de către ocupanţii ruşi. La demolarea Cetăţii Brăila, din anul 1831, cetate zidită de Soliman Magnificul, ruşii au folosit 3.000 de salahori din întreaga Valahie, ceea ce demonstrează capacitatea ocupanţilor ruşi de a porunci! Arhivele ruseşti ar putea oferi dosare secrete ale lucrărilor inginereşti defensive din străinătate? Ar merita cercetat în continuare, pentru un oraş ce îşi ascunde atracţiile turistice presărate incoerent! Din păcate, galeriile, deşi elastice şi rezistente peste timp, nu au cărămizile prinse cu mortar, ci în loess, ceea ce ar face dificilă autorizarea funcţionării unor activităţi turistice de către ingineria conservatoare... Altă situaţie care ar trebui studiată cu ardoare şi curaj!

La 1821 nu existau galerii de fugă?

Cărturarul Moise N. Pacu, în "Cartea judeţului Covurluiu", vorbeşte însă de un episod dramatic: după ce etariştii au înecat familiile turcilor din Galaţi, sub ochii bărbaţilor ce au fost apoi executaţi, şi au incendiat oraşul, a urmat replica a 7.000 de soldaţi turci, veniţi cu artilerie pe corăbii, iar în biserica fortificată "Sfânta Precista" "s´au ascuns aice mai mulţi creştini [desigur, şi greci]; dându-se foc însă de turci bisericei, au fost nevoiţi să iasă afară şi cei mai mulţi au fost tăiaţi chiar înaintea bisericei". Dacă ar fi existat o trecere subpământeană la acea dată, eteriştii şi gălăţenii asediaţi ar fi fugit pe acolo, grecii nu s-ar fi predat ca să fie ucişi.

Profesorul Cristian Dragoş Căldăraru, în cartea sa "Biserica fortificată Precista, monument de cultură românească", scrie: "Pantazi Ghica, delegatul ministrului Instrucţiunei Publice şi Cultelor, nimeni altul decât  V. A. Urechia al nostru, îi semnala cu aproape două decenii înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea povestea locală despre un aşa-zis tunel subteran care pornea din preajma altarului până la Brateş. De negăsit însă în biserică în urma investigaţiilor. Ghica n-a găsit nici martori: erau "invenţiuni" sau oamenii tăceau din teamă de expropriere, dacă se găsea vreun tunel pe pământul lor? - se întreba delegatul. Istoricul Paul Păltănea, autorul lucrării de bază pentru orice studiu, "Istoria Galaţiului", mi-a precizat cândva că nu s-a descoperit vreo galerie în perioada în care, tânăr student fiind, a făcut practică arheologică studenţească la "Sfânta Precista". Numai că săpăturile nu se făcuseră atunci şi în interiorul bisericii.

Un fost miliţian mi-a relatat că, pe vremea când "Precista" fusese lăsată în paragină, a urmărit un infractor printr-o galerie în care încăpea chiar şi o căruţă. Lipsa aerului l-a făcut însă pe miliţian să abandoneze urmărirea.

(Va urma)

Galaţii, când ruşii înhăţau tot şi se lingeau pe bot!

CITIȚI ȘI despre istoria gălăţeană din prag de secol XX

EXPLICAŢII FOTO:

Foto 1. 1808: Napoleon I şi Alexandru I semnează la Erfurt convenția prin care Rusia urma să anexeze Moldova şi Ţara Românească (pictură; foto:  cersipamantromanesc.wordpress.com)

Foto 2. Expertul Margareta Bălan, cercetătoare a galeriilor prin lucrări de stabilizare de clădiri (foto: V. Cilincă)

Foto 3, 4 şi 5. Planurile inginerei Bălan: un puzzle (foto: V. Cilincă)

Citit 2303 ori Ultima modificare Duminică, 29 Mai 2022 01:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.