Iată, aniversăm acum exact 185 de ani de la transformarea întregului (!) oraş Galaţi, la 1 iunie 1837, adică în plin „Regulament Organic” de ocupaţie rusească, într-un mănos port liber, „porto-franco”. Scutit de taxe vamale pentru produsele angro depozitate aici ca în peştera lui Ali Baba. Model benefic, creat de ruşi. Porto-franco Odesa a fost înfiinţat la 1819, pe timpul ţarinei Ecaterina cea Mare, după lungi insistenţe ale guvernatorului oraşului, contele francez Armand de Richelieu. El aducea acolo salcâmi de la Viena, de care Galaţiul era deja plin.
Ficquelmont: chivernisirea Galaților a declanșat un război aproape mondial!
Cercetător al Dunării, gălăţeanul Tudose Tatu, care propunea edililor ca 1 Iunie să devină Ziua Oraşului Porto-Franco Galaţi, scria că de la concurenţa portului nostru ocupat de ruşi pornea şi Războiul Crimeei (1853-1856), conjunctură ce a permis apoi crearea statului român naţional: pentru că Odesa pierdea în faţa exportatorului de grâu (mai bun şi mai ieftin) stocat în porto-franco-ul nostru şi exportat prin Galaţi, ruşii s-au străduit să ocupe şi Galaţii şi să facă şicane transportului internaţional pe Dunăre! Analistul declara ziaristului Silviu Vasilache, într-un interviu pentru săptămânalul „Impact”: „Galații - cauza principală a războiului Crimeei? Este o idee care apare în memoriile ministrului de Externe al Austriei, Charles de Ficquelmont, care a fost și ambasador la Sankt Petersburg. Imediat după război [al Crimeei] el menționează precis: cauza principală a războiului Crimeei a fost Galațiul.”
Răul care ne-a făcut... şi bine
Ruşilor, care, începând cu ţarul Petru cel Mare, cel care începuse expansiunea Imperiului, importaseră multă tehnologie europeană de vârf, angajaseră de acolo savanţi, artişti, ofiţeri, cam ca în SUA de după ultimul război mondial, le... datorăm şi prima constituție a Moldovei, respectiv, a Valahiei, de inspiraţie franceză. Însă mult rău ne-a mai făcut în secole ocupantul rus, apoi cel sovietic, hrăpind hălci întregi din ţara noastră din veac! De pildă, ca să poată să ne „mulgă” mai eficient – căci noi am plătit... datoriile de război ale Turciei, deşi nu făceam parte din Imperiu, iar Europa s-a făcut că nu vede! –, Rusia ne-a... modernizat, impunând din 1831-32 „Regulamentul organic”, la care au contribuit specialişti români, precum boierul „hotarnic” Costache Conachi... poetul!
Înfrumuseţare, „droşte”, strângerea gunoiului...
Regulamentul, considerat prima cvasi-Constituţie pentru Moldova şi Valahia, stipula de pildă, meticulos, şi a „priveghea pentru curăţenia şi regularea înfrumuseţării oraşelor”, sau, ca şi azi, „apărarea monumentelor şi zidirilor publice”, ridicarea ca „droştele (birjele – n.n.) şi căruţele” să nu stea decât în locuri hotărâte de Poliţie, carele să nu aibă încărcăura de cherestea pe lat, spre „a nu se strica „fanarele” (felinarele) şi zidirile”, „măsuri feritoare de foc”, şi sarcinile pompierilor în teatre, interzicerea zgomotelor în „casele de desfrânare”, oprirea circulaţiei nebunilor, a cerşetoriei, a scurgerii zoilor pe uliţe, „la ceasurile hotărâte”, a grămezilor de gunoi de lângă trotuar, lansa legislaţia ce „regula (punea în ordine – n.n.) slugile particularilor”. Aşa am cules, puţine date, din cartea „Din Istoria Poliţiei Române. Poliţia oraşului Galaţi între anii 1832 şi 1949...”, de dr. Adrian Pohrib.
“Portretul-robot” al hrubelor gălăţene
Inginera Margareta Bălan le-a măsurat: 1,50 până la 1,60 m la bază, până la 1,50 înălţime şi o boltă înaltă de 80 cm. Regretata ingineră, specializată în stabilitatea solului gălăţean bolnav, îmi declara, în ianuarie 2010, că... a încercat să şi reproducă o astfel de hrubă cu ajutorul unui meşter bătrân, poate ultimul care stăpânea vechea tehnologie: „M-a rugat cineva să fac… o hrubă. Dl Baltacov, care lucra la Zona Liberă. Până acum, am umplut hrube [cu pietriş sau pământ – la comanda proprietarilor imobilelor de la suprafaţă], acum am şi făcut! N-am zidit-o, dar am făcut măcar gaura. (...) Nu la diametrul de doi metri, cât au hrubele, ci mai mică, aproape la un metru, că atât a fost ţeava mea. La care am sudat în faţă un cuţit. Am lucrat cu o echipă de şase oameni, sondorii mei…” Preduceaua-gigant intra în loess, uşor de săpat, apoi lucrătorii scoteau pământul din interior. „Trăgeau apoi ştanţa afară cu vinciurile şi zideau”.
Sau... o apărare subterană antiotomană, medievală chiar?
O altă posibilitate, care ar explica şi uitarea în care au căzut „hrubele” gălăţene ar putea sta în faptul că galeriile ar fi de Ev Mediu! Am găsit în lucrarea drd. Mariana Şlapac „Arhitectura de apărare din Moldova Medievală (mijlocul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea)” – teză de doctor habilitat în studiul artelor, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul Studiilor Artelor, Chişinău – destul de recentă: din 2004.
„Apărarea <<mascată>> e determinată de prezenţa amenajărilor defensive ascunse: galerii subterane de legătură, coridoare subterane de acces şi evacuare (Vezi „cazul” bisericii – fortificate! – Precista, sfinţită în 1647), pivniţe suprapuse pe mai multe niveluri (descoperite şi de către eminenta ingineră Bălan şi la Galaţi! – n.red.), capcane, hrube (titulatură folosită şi astăzi de gălăţeni – n.red.), trape (precum la Precista, pe scara secretă) ş.a. – scria doctoranda. „Nu pot fi neglijate nici reţelele subterane secrete (s.n.) ale mănăstirilor şi vămilor, care constituie cele mai eficace căi de salvare în lipsa unor întărituri redutabile. Structurile subterane (multe fiind de o adâncime şi întindere considerabilă (s.n. – la Galaţi distanţa între Dunăre şi Brateş fiind chiar de peste patru km.!) intervin pentru a se asocia defensivei de suprafaţă.” Autoarea scrie că „apărarea mascată” în Moldova debuta de prin secolul al XVI-lea. Iar „incintele mănăstireşti precum şi o parte din conacele de ţară care se asociază incintelor voievodale” arată „apărarea comună” încă din timpul lui Ştefan, practicantul războiului total.
Dar este posibil ca dna ingineră Bălan să mai fi găsit în viaţă un meşter de hrube, dacă acestea ar data din Evul Mediu?
(Va urma)
Galaţii, când ruşii înhăţau tot şi se lingeau pe bot!
CITIȚI ȘI despre istoria gălăţeană din prag de secol XX
EXPLICAŢII FOTO:
1. „Hospodarul” (domnitorul, pe ruseşte) Mihail Sturza, cult, modernizator, amarnic de corupt, în timpul căruia apărea porto-franco Galaţi, după modelul Odesei, se declara cu mândrie, ca şi alţi boieri... cetăţean rus! Strada Mihai Bravu se numeşte, zice-se, după el
2. Contele Pavel Kiseleff, diplomat, a fost administratorul rus al Principatelor pe timpul Regulamentului organic (1831 - ´35), considerat „cel mai strălucit general reformator rus”, a ajuns apoi şi ambasador în capitala diplomaţiei mondiale – Paris (conf. wikipedia), dă azi numele bulevardului pe care e plasată şi Ambasada Rusiei la Bucureşti! (pictură, wikipedia)
3. Coperta Regulamentului Organic din Moldova (foto: wikipedia)
4. Boierul „hotarnic” (topograf) Costache Conachi – pictură, cu „işlic” boieresc pe cap, a lucrat la redactarea Regulamentului Moldovean (foto WordPress.com)
5. Inginera Margareta Bălan a reconstituit o hrubă! (foto: V. Cilincă)
