În tot acest itinerariu duhovnicesc, cu discreţie, am însoţit-o şi pe Maica Domnului: de la Nazaret în satul Elisabetei - la Ain Karim, la Nunta din Cana Galileii, dar şi pe durerosul drum al Golgotei, la coborârea de pe Cruce, apoi la Învierea Fiului lui Dumnezeu, alături de Femeile Mironosiţe.
Astăzi o vom însoţi pe ultimul drum pământesc marcat în itinerariul nostru de Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (din Grădina Ghetsimani) din Ierusalim. Locul are o istorie veche, prima biserică fiind însuşi Mormântul Maicii Domnului.
Loc impregnat de sfinţenie, scos în evidenţă după Sinodul de la Calcedon, în 451, când a fost ridicată o bazilică cu etaj, în vremea împăratului Marţian (450-457) şi a lui Juvenal, primul Patriarh al Ierusalimului. Când Apostolul Toma a deschis mormântul, trupul „Născătoarei de Dumnezeu” nu a mai fost găsit, „căci fusese ridicat la cer”.
Acelaşi Patriarh Juvenal a vorbit atunci despre Adormirea Maicii Domnului şi despre prezenţa celor doisprezece Apostoli în momentul Adormirii sale. În vremea cuceririi Ierusalimului, locul a suferit multe pagube, rămânând în paragină; însă mormântul Maicii lui Dumnezeu a rămas neatins fiindcă şi musulmanii au respect faţă de Sfânta Fecioară Maria, considerând-o „Sfânta Maică a Profetului Iisus”.
În anul 1130 a fost refăcută de cruciaţi; în veacul al XV-lea locul era în grija călugărilor franciscani, iar în 1757 a fost refăcut de Biserica Ortodoxă. Astăzi Sfântul locaş poartă amprenta celor două biserici, în interiorul său găsindu-se statuia romano-catolică a Maicii Domnului, dar şi frumoasele icoane bizantine pictate de pictori români, fraţii Mureşan.
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Ierusalim este un loc care cheamă la rugăciune şi la închinare, fiindcă Maica lui Dumnezeu este pentru noi Împărăteasa Cerului şi a Pământului, este acoperământul creştinului la necaz şi la nevoi. Însuşi regele David, strămoşul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o numeşte pe Maica Domnului într-unul din Psalmi (44,11) „Împărăteasă stând de-a dreapta Domnului”.
În istoria omenirii, Maica lui Dumnezeu este cea care a pus bun început mântuirii omeneşti, prin acel „Fiat!” - „Fie mie după Cuvântul Tău, Doamne” (Luca 1, 38), rostit la Bunavestire. Când Arhanghelul Gavriil a adus Fecioarei Maria vestea Naşterii dumnezeiescului Prunc, prevestindu-i: „Puterea Celui Preaînalt te va adumbri…”.
Sfântul Apostol Pavel spune că „Hristos e Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 24). „Puterea Celui Preaînalt care e Hristos ia chip în Fecioară”, adaugă Sfântul Grigorie al Nyssei, fiindcă Născătoarea de Dumnezeu este începutul mântuirii nostre.
