Punerea în valoare a acestui loc în care Maica lui Dumnezeu - Cuvântul şi-a purtat paşii, „păstrând în inima ei toate cuvintele Fiului” - s-a făcut în cel de-al V-lea Sinod Ecumenic, în 451, care a stabilit definitiv şi normativ că Maica Domnului este „Născătoare de Dumnezeu” şi pururea Fecioară.
Această dogmă a străbătut veacurile şi de atunci Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ierusalim a devenit loc de pelerinaj.
Adormirea Maicii Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, asemenea tuturor momentelor importante din istoria mântuirii omeneşti. „Fiul şi Domnul tău te cheamă”, a prevestit Arhanghelul Gavriil. E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! De aceea, m-a trimis să-ţi vestesc din nou ţie, cea binecuvântată între femei”.
„Şi aşa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, tot la fel vei bucura oştirile cereşti prin urcarea ta, tu cea binecuvântată, care ai făcut să strălucească încă şi mai mult sufletele sfinţilor. Bucură-te!”.
Minune mare s-a petrecut la Adormirea Maicii lui Dumnezeu. Aflând că va merge la Fiul său în ceruri, le-a spus celor prezenţi: „Să nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare, căci aceasta vine pentru bucuria veşnică, şi harul şi mila Domnului să fie cu voi pururi. Apoi a privit la Ioan Evanghelistul…”, care veniseră de la Efes, loc în Asia Mică (Turcia de astăzi) unde a trăit şi s-a rugat în ultima parte a vieţii.
Şi pe când Maica lui Dumnezeu îi binecuvânta pe cei prezenţi, „îndată s-a auzit glasul unui tunet puternic şi un nor cu adiere paşnică. Şi iată că din norul strălucitor au căzut ca nişte picături de rouă înmiresmată sfinţii ucenici şi apostoli ai lui Hristos care fuseseră adunaţi de la marginile pământului în faţa casei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu…”, reţinem de la Maxim Mărturisitorul care preia relatarea lui Dionisie Areopagitul în scrisoarea sa către Timotei.
Spun istoricii că la acest eveniment era multă lume, că erau prezenţi mai mult decât cei doisprezece apostoli. Dionisie Areopagitul, Timotei - ambii (canonizaţi) erau de faţă în Sion, la Adormirea Maicii lui Dumnezeu. Era prezent şi Ierotei… Şi toţi „au intrat înaintea ei şi au salutat-o cu frică şi respect”.
Asemeni am intrat şi noi în Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Muntele Sfânt Sion. Cu toate vitregiile prin care a trecut şi acest loc, Lumina lui Hristos străbate veacurile.
Însăşi mutarea la cer a Maicii lui Dumnezeu a fost însoţită de o lumină „înfricoşătoare şi măreaţă”, „mai strălucitoare decât Lumina de pe Tabor de la Schimbarea la faţă…” Şi atunci „Apostolii au tremurat şi au căzut la pământ ca nişte morţi”, ne relatează Sfântul Evanghelist Matei (17, 6). Şi completează Apostolul iubit.
„Şi Domnul le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20, 21). Cu acelaşi salut i-a binecuvântat Mântuitorul şi când a intrat prin uşile încuiate şi tot în acest loc din Sion, unde a avut loc şi Cina cea de Taină.
