În episodul trecut al itinerariului nostru duhovnicesc am relatat minunea înmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti cu care Mântuitorul a săturat „ca la cinci mii de oameni” (Ioan 6, 10), plus femeile şi copii care Îl urmau pe Iisus Hristos. Puţini ştiu astăzi că tradiţia aduceri la Biserică a rumenei prescuri are ca punct de plecare această minune a înmulţirii celor cinci pâini.
„În mijlocul Postului Adormirii Maicii Domnului, de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, creştinele aduc pentru binecuvântare din primele roade ale pământului, prescură şi struguri copţi, chiar vin nou, pentru a mulţumi astfel lui Dumnezeu”, ne învaţă Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
„O consecinţă a acestei minuni este şi tradiţia potrivit căreia, la slujba numită Litie din cadrul Veceniei Mari, s-a obişnuit ca să se aducă undelemn, pâine şi vin, pentru ca Dumnezeu să îşi reverse binecuvântarea Sa peste rodul de grâu, vin şi undelemn din casa creştinului, din comunitatea şi Biserica respectivă”.
Jertfa, de la Vechiul la Noul Testament
Jertfa de pâine şi vin, în Biserica noastră Dreptmăritoare, are semnificaţii mult mai profunde; prefigurează Sfânta Taină a Euharistiei. Pâinea şi vinul, roade adunate din munca şi sudoarea creştinilor, într-un anume fel, sunt sfinţite prin munca truditorilor pământului şi ele sunt în Biserica noastră cel mai frumos dar, nesângeros, oferit drept jertfă la Sfântul Altar, pentru ca în momentul invocării Duhului Sfânt să fie sfinţite şi preschimbate în Trupul şi Sângele lui Hristos, ne învaţă părintele profesor Ene Branişte. Pâinea este însă denumită şi prescură, termen care înseamnă „ofrandă”, „jertfă”, „aducere”.
În vremea Vechiului Testament, iudeii aduceau drept jertfă la Templu animale, din cele mai sănătoare, care trebuiau sacrificate, jertfa fiind una sângeroasă. Jertfă şi încă Jertfă sângeroasă pe Cruce a adus Dumnezeu prin Fiul Său, Care S-a răstignit pe Cruce ca să răscumpere păcatele lumii adamice, decăzute în robia păcatului.
În Biserica noastră, astăzi, în semn de recunoştinţă şi de mulţumire, creştinele aduc la Altar rugăciunea, şi - ca materii pentru a fi sfinţite în cadrul Sfintei Liturghii - pâine (prescură) şi vin.
Astfel, la Sfânta Liturghie, în partea de început, la Proscomidie, preotul pregăteşte printr-o anumită rânduială prescura şi vinul (amestecat cu apă) spre a fi transfigurate în Trupul şi Sângele lui Hristos.
„Prescura o reprezintă pe Maica Domnului, iar pe ea este întipărită pecetea Iisus Hristos”, ne spunea Înalt Prea Sfinţitul Casian. „Însă cea mai frumoasă ipostază a Maicii Domnului este cea de Cuptor Ceresc în care S-a copt Pâinea Vieţii Veşnice, prefigurată în prescură prin Sfântul Agneţ. Această părticică prin sfinţire devine Însuşi Trupul lui Hristos, Pâinea Vieţii veşnice care S-a coborât din cer şi care ni se dăruieşte nouă în cadrul Sfintei Liturghii prin Sfânta Împărtăşanie...”
Raportându-se la frumoasa Tradiţie a Bisericii noastre de Schimbarea la Faţă (şi nu numai), Arhiereul nostru a spus că lângă pâine, creştinul aduce şi din noul rod al viţei de vie, vinul obţinut din struguri. Vinul ca materie ce odată sfinţită devine Sântele lui Hristos.
„Prin coacerea strugurilor se petrece acea metamorfoză, acea transformare din acru în dulce; strugurele este şi el consumator de lumină. Noi nu realizăm că lumina necreată e lumina Celui Nevăzut, acea lumină care vine de la Dumnezeu şi cu care ne hrănim şi noi...”
Prescura în cinci cornuri
Prin aceeaşi metamorfoză, transformare trece şi bobul de grâu care este semănat în pământ, moare şi înviază, încolţeşte şi revine la o nouă viaţă. Transformarea bobului de grâu în făină, apoi în aluat care devine prescura este, de asemenea, rodul muncii omului.
Cât priveşte forma prescurii ea este rotundă, iar această formă simbolizează rotunjimea pământului, cea făcută în patru cornuri are în vedere cele patru laturi ale pământului, pentru care S-a Întrupat Mântuitorul; această formă de prescură simbolizează şi cele patru braţe ale Crucii pe care a fost Jertfit Iisus Hristos.
În unele părţi se fac şi prescuri cu cinci cornuri, acestea făcând trimitere la cele cinci pâini cu care Mântuitorul a săturat mulţimile, iar apoi a rostit un cuvânt ce prevestea Jertfa viitoare de pe Cruce.
Încă din primele veacuri după Hristos, există o anumită rânduială cu o anumită simbolistică, în legătură cu pregătirea „Cinstitelor Daruri” care se pregătesc în prima parte a Sfintei Liturghii, în cadrul lucrării Proscomidiei.
Astfel, scoaterea şi pregătirea Sfântului Agneţ din prima prescură are o dublă semnificaţie, fiind legat de Întruparea şi Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Fecioară, dar şi de răstignirea, patimile şi moartea Domnului, iar această etapă este însoţită de cuvintele rostite de preot: „Întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos…”, precum a dat poruncă Mântuitorul Apostolilor Săi. „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea…”.
În pilda înmulţirii pâinilor, Mântuitorul spune ucenicilor „să adune firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva”. „S-au umplut 12 coşuri care simbolizează cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, dar şi Biserica celor doisprezece Apostoli”, ne învaţă Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel.
Anafura - Iubirea Maicii Domnului faţă de noi
Termenul de „proscomidie” desemnează prima parte a Sfintei Liturghii şi înseamnă „a aduce”, „a pune înainte”, „a oferi”. Proscomidia este rânduiala pregătirii şi a binecuvântării Cinstitelor Daruri, a materiei - pâinea şi vinul - care devin Trupul şi Sângele lui Hristos.
„Cinstitele Daruri” sunt pregătite de preot, întâi binecuvântând jertfa de pâine şi vin. Urmează scoaterea Sfântului Agneţ care spuneam se ia din prima prescură. Apoi este pregătit Potirul unde se pune vin şi apă.
Din a doua prescură, de asemenea binecuvântată, preotul scoate o părticică în formă de triunghi „întru cinstirea şi pomenirea Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu Născătoare”.
Din a treia prescură sunt scoase „miridele (firimiturile) celor nouă cete ale Sfinţilor, mai mici decât ale Panaghiei - Născătoarei de Dumnezeu.
Din a patra prescură sunt scoase miridele pentru cei vii, între care trei sunt distincte, pentru Arhiereul locului, pentru conducătorii Statului şi pentru ctitorii Sfintei Biserici.
Din a cincea prescură se scot alte părticele - fimirituri - pentru morţi. Într-un moment special al Sfintei Liturghii, prin invocarea Sfântului Duh, „Cinstitele Daruri” se transfigurează în însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cel Jertfit ca un Miel („”Agneţ”) pe Cruce.
În Noul Testament , termenul de „miel” este folosit în sens figurat şi prin el era prevestită Jertfa de pe Cruce a Mielului Hristos Care ridică păcatul lumii, cum L-a numit Ioan Botezătorul pe Mântuitor (Ioan 1, 29). Ca un „Miel” de Jertfă este văzut Mântuitorul şi de prorocul Isaia (Isaia 53, 7, 11).
„Pâinea simbolizează Trupul lui Hristos, iar vinul Sângele Domnului nostru Iisus Hristos şi atâta vreme cât rămân la proscomidiar, ele nu sunt încă sfinţite, dar nici nu mai sunt pur şi simplu pâine şi vin obişnuite, ci «Cinstite Daruri». Ele se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos, prin invocarea Duhului Sfânt. Pâine şi vin a folosit şi Iisus Hristos la Cina cea de Taină când a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei”.
„Pâinea este făcută din făină care se obţine din boabe de grâu strânse laolaltă, măcinate; vinul - ca rezultat al zdrobirii boabelor de struguri, în teasc - simbolizează unitatea şi comuniunea spirituală. Sfinţite în cadrul Sfintei Liturghii, prin invocarea Duhului Sfânt, pâinea şi vinul devin Trupul şi Sângele lui Hristos cu care se împărtăşesc creştinii, Duhul Sfânt fiind cel care îi leagă între ei pe toţi membrii Bisericii, făcându-i un singur trup, iar Trupul Tainic este Biserica lui Hristos” , ne învaţă Arhiereul locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
De aceea, în momentul Sfintei Euharistii, se cântă „Trupul lui Hristos primiţi şi din Izvorul cel fără de viaţă gustaţi!”.
Din pâinea rămasă după sfinţirea „Cinstitelor Daruri”, toţi creştinii care participă la Sfânta Liturghie primesc anafura. „De câte ori primim anafură, primim şi noi din iubirea Maicii Domnului faţă de noi toţi”, spune Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos.
