Prozatorul Mihail Gașpar s-a născut pe 24 ianuarie 1881, în comuna Gătaia, județul Timiș. În perioada 1900-1903, a urmat Teologia la Caransebeș. Între 1903-1911, a fost preot la Lugoj. A debutat în proză, în ziarul ”Drapelul”, în 1902, sub pseudonimul Sorin (alte pseudonime sub care semna: Socol Banc, Radu Roman, I.T. Murgu). A colaborat în continuare la ”Neamul românesc literar”, ”Viața românească”, ”Pagini literare”, ”Cosânzeana”, ”Banatul” ș.a. În perioada 1923-1929, a fost editorul ziarului ”Drum nou”, apărut la Bocșa-Nouă. În 1907, a fost condamnat la închisoare pentru un ”delict de presă”, fiind închis la Seghedin. Editorial, a debutat cu volumul ”Japonia” (1905), ulterior publicând romanele istorice ”În vraja trecutului (1908), ”Din vremuri de mărire” (1910) și ”Fata vornicului Oană” (1929). Considerat cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea, admirator al lui Nicolae Iorga, Mihail Gașpar se plasează în perimetrul tematic și stilistic al sămănătorismului. S-a stins din viață la Timișoara, pe 27 noiembrie 1929.
