Miercuri, 1 martie 2023, la Muzeul de Artă Vizuală Galați a avut loc vernisajul expoziției personale de pictură a artistului Vitalie Butescu, expoziție care s-a numit, simplu, "după nume, după port", "Vitalie Butescu, pictură", deoarece, uneori, este de ajuns să spui Picasso sau Michelangelo și ai spus totul.
În acest caz, pentru cunoscători, Butescu, pentru prieteni Vitalie, și deja… ai fost "răpit" sau invitat într-un paradis al Culorilor, o Arcadie la care face apropo Marius Tița: "Spirit de pictor cu care regii își înnobilau curțile, în vremurile frumoase și deștepte, Butescu ne dezvăluie culori pe care nu le vede oricine, ne arată firescul frumos din jurul nostru și ne aduce cronici din Arcadii pe care le ignorăm. (...) Pe pânzele sale încã mai dăinuie colțuri de București ce acum nu mai sunt, (...) umbră de Stavropoleos, domnesc de Cotroceni și Mogoșoaia, hale de Ploiești și Casino de Sinaia".
Au luat cuvântul directorul muzeului, Dan Basarab Nanu, care a recunoscut că a înmărmurit când a văzut picturile (și, într-adevăr, când te apropii de ele, timpurile se suspendă), curatorul, artistul plastic Gheorghe Miron, care și-a exprimat admirația nețărmurită, atât față de artistul basarabean, cât și față de stilul acestuia, unul căruia i se poate atribui și ceva din "viteza luminii" (comparativ cu viteza de lucru proprie), gălățeanul povestind că a-l urmări la lucru pe Vitalie este ca și când asiști la un spectacol, uneori fiind ca la un concurs de scrimă, Vitalie Butescu "fandând" cu penelul sau pensula, retrăgându-se brusc pentru a avea o privire de ansamblu sau apropiindu-se pentru a sesiza un amănunt aproape metafizic. Gheorghe Miron a mai subliniat că fiecare lucrare are o poveste, o taină, dar și impresia că este vorba, întrucâtva, de "un nou Grigorescu!", la care replica promptă a lui Vitalie a fost, tot simplă: "Prea mult!"
Cert este că te poate duce cu gândul la Nicolae Grigorescu, dar este altceva, dacă nu cumva și ceva… mai mult, după deceniile trecute, după atâtea alte curente artistice asimilate și depășite, pentru profani putându-se spune că este undeva între Grigorescu (cât trebuie de mult) și Iosif Iser, ținând cont de "obsesia" pentru Balcic.
Cuvintele lui Vitalie Butescu au fost pline de căldură și de emoție, exprimându-și speranța că va fi invitat să picteze și la Galați en plein air (ce investiție ar fi pentru Galați!), invitând, în final, pe oricine în atelierul său din București, la o ceașcă de cafea sau de povestiri, care poate fi de 30 de minute sau, cum spuneam, de suspendare a Timpului!
"Înmărmurire", atât de aproape de ne…murire!
